”Cum poate Trump să împingă Europa să securizeze Ucraina: Kievul ar trebui să devină un membru unic în felul său al UE”. Așa sună titlul unei analize publicate azi de redactorul-șef al uneia dintre cele mai respectate publicații conservatoare de analize din SUA, The American Conservative. Mai precis, ceea ce părea imposibil în orice scenariu, aderarea (foarte) rapidă a Ucrainei la UE, ar putea fi mai fezabilă ca oricînd, aducînd pacea, cu o condiție majoră: țara lui Zelenski să accepte un statut unic, special, de membru de rang doi al uniunii. Un scenariu fierbinte, care vine în momentul în care premierul polonez Donald Tusk spune că pacea ar putea fi chestie de săptămîni, iar pe 6 ianuarie, de Botezul Domnului, se știe deja că e programat un summit al liderilor europeni, extrem de neobișnuit pentru acea perioadă. Una peste alta, nucleara începutului de 2026 ar putea fi incredibila intrare peste noapte a Ucrainei în UE, întru sfîrșitul războiului.

”Mai întîi, vestea bună: președintele Donald Trump, chiar înainte de întîlnirea de duminică cu președintele Ucrainei, Volodimir Zelenski, în Florida, a declarat că negocierile de pace pentru rezolvarea războiului Rusiei în Ucraina se află în „etapele finale”.

Vestea proastă? În context, această declarație nu se dovedește a fi chiar o veste bună. Stînd alături de Zelenski, președintele american le-a spus jurnaliștilor:
„Suntem în etapele finale ale discuțiilor și vom vedea ce se întîmplă. Altfel, [războiul] va continua mult timp. Fie se va termina, fie va continua mult timp, iar milioane de oameni în plus vor muri. Milioane. Și nimeni nu își dorește asta.”

Sună rău.

În cadrul conferinței de presă comune care a urmat întîlnirii cu ușile închise, cei doi președinți au emis note de optimism, dar semnele unui progres concret au fost rare, iar Trump a făcut aluzie la anumite „probleme spinoase” nenumite.

Poate cea mai spinoasă dintre toate: chestiunea garanțiilor de securitate. Atît Ucraina, cît și Rusia vor, înainte de a încheia un acord, să primească anumite asigurări că cealaltă parte nu va trata pacea doar ca pe o pauză temporară în lupte și nu va relua războiul în momentul oportun. Ca întotdeauna în jocul de mare miză al politicii internaționale, niciun lider nu vrea să fie păcălit, iar fiecare stat tinde spre paranoia în privința securității sale.

Un motiv major pentru care această problemă s-a dovedit atît de complicată este că măsurile care ar spori securitatea Ucrainei par să diminueze securitatea Rusiei, și invers. Zelenski dorește aderarea la NATO, alianța militară occidentală, dar asta este inacceptabil pentru Kremlin. Moscova vrea „demilitarizarea” Ucrainei, dar asta ar lăsa Ucraina fără apărare în fața vecinului său mult mai mare. (Deși acest obiectiv de război rus pare să lase loc de manevră, iar analiști de politică externă au conturat tipul și cantitatea de capabilități militare indigene care ar permite Ucrainei să descurajeze, dar să nu amenințe Rusia.)

Acum, o veste cu adevărat bună: există o soluție creativă pentru acest impas. Moscova a indicat că ar permite Kievului să adere la Uniunea Europeană. Iar UE are un mecanism de apărare mutuală care ar echivala cu o garanție de securitate pe termen lung pentru Ucraina dacă aceasta ar deveni membră a Uniunii.

Această garanție ar fi credibilă. Clauza relevantă din tratatul UE nu obligă de fapt statele semnatare să lupte în război în numele unui membru atacat, ci doar să îi acorde asistență. După invazia limitată a lui Putin în Ucraina din 2014 și invazia la scară largă din 2022, națiunile europene au demonstrat că nu sunt dispuse să lupte direct cu Rusia pentru Ucraina, dar cu siguranță au oferit o cantitate impresionantă de asistență militară.

Aderarea Ucrainei la UE ar rezolva și alte probleme. Ar servi drept alternativă la aderarea la NATO, imposibilă în prezent, permițînd Kievului să se alăture Occidentului – o aspirație a majorității ucrainenilor – și lui Zelenski să afirme că războiul nu a fost în zadar. Și deoarece calitatea de membru UE implică obligația de a respecta drepturile minorităților, Moscova ar obține anumite asigurări că etnicii ruși din Ucraina vor fi protejați.

Din păcate, un obstacol major blochează calea Ucrainei spre UE: statele membre sunt reticente să accepte Kievul, în parte pentru că exporturile sale masive de grîu și cereale ar amenința fermierii proprii. Și chiar dacă ar aproba aderarea, procesul ar dura cîțiva ani, poate un deceniu sau mai mult. Dar pentru a face pace, Ucraina are nevoie de garanții de securitate acum, nu de o promisiune pentru 2035.

Aici este nevoie de creativitate. UE ar putea integra Ucraina în mecanismul său de apărare mutuală imediat, conturînd în același timp un parcurs de mai mulți ani către calitatea de membru economic și politic deplin.

S-o numim „Irlanda inversă”. Clauza de apărare mutuală a UE include o precizare importantă care, în esență, permite statelor membre să opteze pentru excludere: „nu afectează neutralitatea anumitor state membre”. Irlanda, cea mai cunoscută, invocă această precizare pentru a-și păstra neutralitatea, la fel ca alte cîteva state, inclusiv Austria.

Ucraina ar putea face exact opusul: să opteze pentru beneficiile și obligațiile apărării mutuale, renunțînd în perioada de tranziție la alte aspecte ale calității de membru UE. Acest aranjament ar fi neobișnuit, chiar unic în felul său. Dar vremurile disperate cer măsuri disperate, iar de la al Doilea Război Mondial încoace, puține perioade – dacă nu chiar niciuna – au fost mai disperate pentru Europa și Ucraina decît cea actuală.

Liderii europeni au promis în repetate rînduri că vor oferi Ucrainei garanții de securitate și că vor susține aderarea sa la UE. Cu negocierile de pace aparent intrînd în faza finală, a venit momentul să treacă de la vorbe la fapte.

Washingtonul ar trebui să impulsioneze capitalele pro-Ucraina din Europa către această soluție creativă și să exercite presiune asupra acelor membri UE, în special Ungaria, care se opun cel mai vehement aderării Ucrainei. Administrația Trump a prioritizat retragerea militară americană din Europa, ceea ce necesită ca națiunile europene să își asume mai multă responsabilitate pentru securitatea continentului lor. O „Irlandă inversă” pentru Ucraina ar ajuta la realizarea acestui obiectiv principal de politică externă al Casei Albe.

Putin, confruntat cu perspectiva participării iminente a Ucrainei la cadrul de apărare al UE, probabil ar ridica obiecții. Dar administrația Trump a făcut o treabă bună în repararea relațiilor SUA–Rusia și în construirea încrederii reciproce. Prin diplomație atentă și angajamente credibile de a închide definitiv ușa NATO pentru Ucraina în schimb, Casa Albă, bănuiesc, ar putea convinge Kremlinul să accepte acest plan.

Zelenski, la rîndul său, ar considera soluția inferioară garanțiilor de securitate oferite de SUA, superputerea mondială. Într-adevăr, Zelenski se plînge acum că chiar și garanțiile de securitate pe care Trump pare să i le ofere Ucrainei sunt insuficiente, deoarece ar dura „doar” 15 ani. „I-am spus [lui Trump] că am dori cu adevărat să luăm în considerare posibilitatea unei garanții de 30, 40, 50 de ani”, a dezvăluit Zelenski după întîlnirea de duminică.

Cereri atît de pretențioase din partea lui Zelenski, dacă ar fi acceptate, ar putea condamna negocierile la eșec. Garanții americane puternice pentru Ucraina nu ar fi credibile și ar provoca probleme politice și geopolitice serioase pentru administrația Trump. Moscova ar putea continua războiul pentru a preveni un parteneriat militar între SUA și Ucraina, iar susținătorii MAGA ai lui Trump nu ar fi deloc fericiți dacă SUA ar intra într-o nouă alianță complicată cu o națiune îndepărtată.

Trump ar trebui să îi spună clar lui Zelenski, așa cum a făcut-o în februarie, că Ucraina nu „are cărțile în mînă”. Și ar trebui să insiste ca Europa, nu America, să preia rolul principal în oferirea de garanții de securitate Ucrainei. O „Irlandă inversă” pentru Ucraina ar putea fi cea mai bună cale prin care Europa să facă exact asta” scrie publicația americană. (Traducere și adaptare B.T.I.)