”Călin Georgescu a intrat deja în istoria democrației. Pentru că a cîștigat primul tur al alegerilor prezidențiale din România, în noiembrie anul trecut, cu 23 % din voturi și pentru că era în pericol să cîștige și turul al doilea, Curtea Constituțională a anulat întregul scrutin. Această poveste a făcut înconjurul lumii: așa ceva nu se mai întîmplase niciodată într-o democrație” se arată într-o analiză a publicației germane Tichys Einblick intitulate, ironic, ”Candidatul Călin Georgescu – Vrea România să apere democrația de alegatori?”

”Acum, Georgescu a stat sîmbătă în fața a zeci de mii de susținători în București și a strigat: „Ne vom lua țara înapoi!” El candidează din nou la președinție. Un lucru s-a schimbat din noiembrie: el nu mai este cotat cu 23%, ci cu 37-38% în două sondaje diferite. Sondajele trebuie tratate cu prudență, dar nu se poate nega că a făcut progrese semnificative. În plus, sondajele nu arată aproape niciun votant nehotărît și o dorință foarte mare de a participa la alegeri. Rămîne o consolare: Georgescu are mult mai puține șanse de a strînge și mai multe voturi în turul al doilea decît rivalii săi din partidele tradiționale.

Creșterea sa în sondaje de la eșecul alegerilor înseamnă că motivul invocat de Curtea Constituțională pentru anularea alegerilor nu poate fi corect. S-a vorbit despre „influența unei puteri străine” prin intermediul unei campanii Tiktok, adică Rusia. Un raport al serviciilor de informații publicat pentru documentare a citat ca exemplu o anumită campanie TikTok, dar s-a dovedit că aceasta fusese comandată de Partidul Național Liberal aflat la putere.

În orice caz, tot ceea ce se presupune că a mers prost atunci a fost acum îngreunat de noile reguli și, prin urmare, probabil că nu mai poate funcționa. Cu toate acestea, Georgescu este chiar mai clar în față decît data trecută. Prin urmare, secretul succesului său trebuie să se afle în altă parte. El a reușit cu ușurință să strîngă semnăturile necesare pentru candidatura sa.

Poliția nu a întîrziat să apară. Procuratura îl acuzase de șase infracțiuni diferite. A fost arestat cu un contingent mare de polițiști și frenezie mediatică și tîrît pentru interogatoriu, deși cu siguranță ar fi venit de bunăvoie.

Acuzațiile împotriva sa par a fi ca unele pentru Hitler și Mussolini, în afară de acuzația de a fi o marionetă a lui Putin. Se spune că a fondat o organizație antisemită. A glorificat criminali de război și genociduri și „a răspîndit opinii fasciste, rasiste și xenofobe”. A fondat sau a sprijinit o organizație fascistă, rasistă și xenofobă. A falsificat documente în legătură cu finanțarea campaniei sale electorale. A răspîndit știri false. Și a comis acte menite să răstoarne ordinea constituțională.
Toate acestea ar putea însemna atît de mult timp de închisoare, încît cu greu ar mai ieși din pușcărie, și/sau descalificarea din alegerile prezidențiale, ceea ce este probabil scopul.

Biroul electoral are, de asemenea, un cuvînt de spus în astfel de chestiuni, iar la ultimele alegeri l-a validat pe Georgescu în prima fază (deși multe dintre acuzațiile actuale împotriva sa erau cunoscute și atunci), iar a doua fază (CCR) a validat rezultatele din primul tur. În acest sens, a fost nimerit ca acuzații de corupție împotriva șefului comisiei electorale, Toni Greblă, să iasă la iveală în același timp cu acuzațiile împotriva lui Georgescu. Parlamentul l-a revocat din funcție vineri – în același timp cu arestarea lui Georgescu – și l-a înlocuit cu Zsombor Vajda, care are un nume maghiar, dar s-a născut la București și își revendică limba română ca limbă maternă.

Se pare că cel mai promițător candidat la președinție este eliminat înainte ca alegătorii să aibă șansa de a-și spune cuvîntul. Cu toate acestea, există o altă teorie: expertul maghiar în politică externă Zsolt Pászkán se întreabă dacă gestionarea inexplicabil de stîngace a problemei de către autoritățile române nu ar putea avea scopul opus: Să facă din Georgescu un martir și astfel să fie atît de popular încît să cîștige alegerile și în turul doi.

Absurd, improbabil, românesc. Într-un interviu acordat, Sándor Tamás, președintele CJ Covasna, majoritar maghiar, a declarat că se poate vorbi de o luptă pentru putere între serviciile secrete românești rivale – care sunt șase. Toți experții sunt de acord că Georgescu are un trecut în fosta aripă pro-rusă a serviciilor secrete românești.

Acestea au fost mult timp marginalizate sub Ceaușescu, dar au fost cele care au organizat „revoluția” românească în timpul lui Gorbaciov – și în conformitate cu politicile acestuia – și au pus România pe calea reformei sub președintele de atunci Ion Iliescu. Ulterior, ei au devenit din nou irelevanți atunci cînd țara s-a angajat pe un curs din ce în ce mai anti-rus care a culminat cu desfășurarea de trupe americane.

Sándor Tamás își poate imagina că aceste cercuri plănuiesc acum o răzbunare.
Georgescu a arătat în repetate rînduri că unele teritorii ucrainene au aparținut de fapt istoric României și ar trebui să-i aparțină din nou.

Întrebarea care apare în toate acestea este următoarea: Cine trage sforile în România, cine guvernează? Potrivit lui Sándor Tamás, cu siguranță nu este guvernul. România, spune el, este o democrație tînără, slabă, instabilă și „acolo unde un sistem politic este slab, alte forțe pot exercita puterea”. El își amintește de Italia la apogeul mafiei.

În cazul României, el vede o luptă pentru putere între serviciile secrete interne și o luptă pentru influență între puterile externe: Rusia, UE și SUA. Recent a avut loc o întorsătură bizară a evenimentelor: Țara, pentru care România oferă o bază militară importantă, ar fi intervenit discret în decembrie pentru ca alegerile să fie anulate. Dar acum că Trump este la putere, aliatul său Elon Musk îl susține pe Georgescu pe Twitter. Are sens acest lucru? Doar dacă pentru Trump este mai important să slăbească UE decît să îl învingă pe Putin” mai scrie publicația. (Traducere și adaptare B.T.I.)