Am trait s-o vad si p-asta. In Ungaria a fost instituita o lege a presei. De ce ma mir? O sa aflati imediat care sunt motivele speciale care ma lasa perplex in fata gestului incalificabil al Guvernului de la Budapesta. Si voi incerca, de asemenea, sa explic de ce ceea ce se intampla acolo poate fi extrem de periculos si pentru noi.
In primele luni ale anului 1990 urma sa plec in prima mea deplasare intr-o tara libera. In Portugalia. Acolo avea loc o mare intrunire a OIJ. Organizatia Internationala a Jurnalistilor. Organizatie patronata de Moscova. Pe cale de duca. Iar Societatea Ziaristilor din Romania, in conducerea careia ma aflam, a fost invitata acolo. In prealabil, m-am sfatuit la telefon cu Aidan White, atunci secretar general al FIJ. Federatia Internationala a Jurnalistilor. Organizatia jurnalistilor din lumea libera. Astazi, Aidan White a ajuns presedintele FIJ. El mi-a sugerat un lucru intelept. Sa merg la reuniunea din Portugalia si sa anunt ca ziaristii romani parasesc organizatia comunista. Pur si simplu. Dar eu nu aveam acest mandat din partea Societatii Ziaristilor din Romania. Presa romana era divizata. Unii trageau, in continuare, spre stanga comunista. Incurajati fiind de FSN. Nu am avut incotro. Am ales calea de mijloc. Am comunicat la Lisabona, intr-un nu prea lung discurs, faptul ca, probabil in scurt timp, vom parasi definitiv organizatia comunista. Am fost, din pacate, silit sa precizez ca o hotarare definitiva, in acest sens, nu a fost inca luata. In schimb, reprezentantul Ungariei a rostit un speech de numai 2 minute. Lasandu-i pe toti cu gura cascata, atunci cand le-a comunicat ca el a venit acolo, mandatat de ziaristii maghiari, sa le spuna adio in mod irevocabil comunistilor. Ceea ce presa maghiara a si facut. Pe loc. Devenind membra FIJ. La noi balbaiala a mai durat. Breasla ziaristilor romani a stat mult timp cu fundul in doua luntre. Si in OIJ si in FIJ. Unii acolo, altii dincolo. Pana cand? Pana cand OIJ, pur si simplu, a disparut in cenusa istoriei.
Al doilea motiv de perplexitate este ca la conducerea Ungariei se afla un partid care, practic, s-a format intr-un fel de Piata a Universitatii de la Budapesta. In timpul protestelor anticomuniste. Ei bine, tocmai acei tineri care si-au asumat o sarcina majora si riscuri incalculabile, dupa care au format un partid de dreapta, ajungand, si nu o data, la guvernare, au taiat, zilele trecute, cu securea libertatea presei. Si asta la capatul unui drum in care, in Romania, de mai multe ori, s-a incercat sugrumarea libertatii presei prin intermediul unor reglementari cu caracter juridic, in timp ce in Ungaria, sub acest aspect, a fost o relativa liniste.
Al treilea motiv de perplexitate este ca, incepand din acest an, Ungaria detine presedintia Uniunii Europene. Ce exemplu da Ungaria?
Stihia antipresa, niciodata starpita la Bucuresti, sta la panda si asteapta doar contextul favorabil pentru a da lovitura capitala. Dupa ce presa a devenit un pericol pentru siguranta nationala, gratie Presedintelui Traian Basescu, puterea incearca acum o operatiune similara celei de la Budapesta. Crearea unui fel de consiliu national al cenzurii. Chiar acum. Cand presa din aceasta tara este mai dezbinata decat oricand. (Sorin Rosca Stanescu – www.sroscas.ro)