”După Alemanno și Georgescu, securea cade și pe Marine Le Pen. Liderii europeni care se pronunță împotriva UE ajung în închisoare sau sunt excluși de la vot” scrie azi publicația italiană Bologna Cronaca, după condamnarea celei mai populare politiciene franceze.

”După Gianni Alemanno în Italia, după Călin Georgescu în România, magistratura lovește și la Paris, eliminând, de facto, de pe buletinul de vot al următoarelor alegeri prezidențiale numele celei mai redutabile candidate: Marine Le Pen. Președinta RN, principala opozantă a lui Emmanuel Macron pe scena pariziană, cea mai vizibilă exponentă politică continentală împotriva hegemoniei Comisiei Europene conduse de Ursula von der Leyen, a fost condamnată la 4 ani, în cadrul unui proces cu acuzații cel puțin discutabile, dintre care doi ani urmează să fie executați cu brățară electronică și, lucru și mai incredibil, fără posibilitatea apelului. Într-adevăr, pedeapsa, inclusiv ineligibilitatea pentru următorii 5 ani, este „imediat executorie”.

Un caz este un caz. Două cazuri, de obicei, dau de gândit. Trei, însă, încep să devină dovada unei involuții a politicii europene care vede pe oricine nu se aliniază narațiunii UE pe temele principale – de la pandemie la conflictul ucraineano-rus – sfârșind cu capul sub ghilotina unei magistraturi care nu pare să exceleze prin independență și imparțialitate.

Cazul italian este cunoscut. Tot mai prezent și activ în cererea unei abordări diferite a relațiilor internaționale ale țării, pentru o politică de pace în Orientul Mijlociu și cu Rusia, fostul primar al Romei a fost arestat în noaptea de Anul Nou. Motivul: nu a respectat toate obligațiile pe care Alemanno le avea pentru ispășirea unei pedepse ușoare negociate – la capătul unui lung și rușinos calvar judiciar, în care fusese declarat pe deplin nevinovat de o infinitate de acuzații extrem de grave – pentru cea mai impalpabilă dintre infracțiuni: traficul de influență.

În săptămânile următoare, judecătorii au decis nu doar ca Alemanno să ispășească acea pedeapsă în închisoare, ci au anulat – împotriva opiniei Parchetului – și perioada deja executată a aceleiași pedepse. Rezultat care, în consecință, a pus în dificultate mișcarea Indipendenza!, creată de el pentru a da voce acelei Italii care nu se supune narațiunii realității ce unește, printr-un pact nefiresc, Centrul-Dreapta și Centrul-Stânga, în jocul rolurilor de majoritate și opoziție parlamentară.

Două luni mai târziu, la sfârșitul lui februarie, i-a venit rândul lui Georgescu să cunoască deliciile amare ale magistraturii din țara sa, care, cu acuzații evident de natură politică, a dispus arestarea lui pentru o perioadă foarte scurtă de timp, dar suficientă pentru a oferi comisiei electorale naționale pretextul de a-l exclude, prin decizia din 9 martie, din următoarele alegeri prezidențiale. Un scrutin care l-ar fi văzut cu siguranță triumfând asupra adversarilor pe care, trebuie reamintit, Georgescu îi învinsese deja în toamna târziu a anului 2024, în alegerile care au fost anulate în mod clamat și pretextual tocmai pentru că îl desemnaseră victorios pe Georgescu, pe baza unui program foarte critic și opus politicilor Uniunii Europene.

Acum, i-a venit rândul lui Marine Le Pen să constate cum, în Europa de astăzi, consensul popular nu mai reprezintă fundamentul necesar și just al forței politice pe care o reprezinți, ci mai degrabă semnalul de alarmă care se aprinde în centralele mai mult sau mai puțin oculte ale puterilor naționale și comunitare, alertându-le asupra apariției unui adversar periculos și punând în mișcare mecanismele de apărare ale unui sistem instituțional tot mai autoreferențial și lipsit de legitimitate substanțială”. (Traducere și adaptare B.T.I.)