”Am putea parafraza cuvintele lui Marcellus către Hamlet, cînd spune că „ceva miroase a putred în Danemarca”, cu ceva de genul „totul miroase a putred în grădină”, rezumînd astfel în mod considerabil analiza asupra devenirii istorice și a realității actuale a acesteia. Totuși, considerăm necesar să facem exact opusul și să analizăm în detaliu acțiunile și diversele aspecte ale realității sale. De această dată, ne vom concentra asupra temei electorale și vom acorda atenție unor procese electorale și judiciare care s-au desfășurat în ultimul an în Europa” se arată într-o analiză a presei din îndepărtata Argentină, despre cum au ajuns să se desfășoare alegerile în România și chiar în Europa.

”Însă, mai întîi, vom reaminti cum, pornind de la colonialismul lor depășit și de un supremacism absurd, au pretins să supravegheze și să judece procesele electorale din țările pe care le consideră în continuare subdezvoltate sau din „lumea a treia”. Au susținut sau au respins rezultate în funcție de cît de mult serveau intereselor lor, nu au ezitat să răstoarne sau să încerce să răstoarne guverne opuse planurilor lor, nu au recunoscut guverne alese în mod legitim și chiar au mers pînă la a încerca să impună marionete nealese, cum ar fi, de exemplu, în cazul venezuelean din 2019 și 2024, toate acestea ignorînd popoarele și dreptul lor la autodeterminare.

S-ar părea că intenționează să aplice una dintre mărețele norme ale „lumii lor bazate pe reguli”, care stabilește, în mod foarte democratic, că alegerile sunt bune atunci cînd candidații lor cîștigă și sunt inacceptabile atunci cînd pierd, cu o nouă variantă: această politică nu mai este exclusivă pentru „junglă”, ci devine din ce în ce mai necesară și în „grădina” lor urît mirositoare.

Actualul proces electoral prezidențial din România ar putea fi declarat un monument european al democrației „bazate pe reguli”. După cum știm, în noiembrie 2024, candidatul ultranaționalist Călin Georgescu, critic al politicilor de la Bruxelles, a cîștigat cu un avantaj semnificativ prima rundă a alegerilor, dar a fost lipsit de victorie de către Curtea Constituțională a României, din cauza suspiciunilor de ingerință rusă, care nu au putut fi niciodată dovedite. Aceasta a generat o criză politică internă majoră, cu proteste și mobilizări, care au dus doar la demisia președintelui în funcție la acel moment, Klaus Iohannis, fără a reuși să anuleze decizia Curții.

Majoritatea guvernantă a convocat românii la urne pe 4 mai 2025, pentru o nouă primă rundă a alegerilor prezidențiale. După evenimentele de la sfîrșitul anului 2024, Georgescu părea să aibă și mai multă susținere, cu șanse serioase de a cîștiga alegerile din primul tur. Cu toate acestea, coaliția guvernantă pro-occidentală, susținută de Bruxelles, a lansat o campanie mediatică agresivă împotriva candidatului „euro-sceptic”, inclusiv prin acuzații nefondate, și a reușit să-l blocheze politic, împiedicîndu-l să participe la viitoarele alegeri. Astfel, drepturile democratice ale poporului român au fost încălcate pentru a doua oară consecutiv, stabilind un precedent rușinos pentru democrația occidentală în general și pentru „casta” democrației Uniunii Europene (UE) în particular(…)

Atunci cînd, la periferia europeană, un partid sau lider care nu reprezintă interesele occidentale ajunge la putere în mod democratic, ambasadele și organizațiile neguvernamentale sunt activate imediat pentru a-l destabiliza și răsturna cît mai curînd posibil(…)

În ultimii șaptezeci și cinci de ani, Occidentul Colectiv a demonstrat în mod repetat disprețul său față de votul popoarelor, față de democrația adevărată, prin subminarea, destabilizarea și, în multe cazuri, răsturnarea guvernelor alese în mod legitim, de exemplu în Iran, Indonezia, Congo, Chile, Argentina, Venezuela, Nicaragua și multe altele, toate aparținînd „junglei”.

Acum vedem cum UE reprimă feroce și ilegal viziunile politice alternative chiar în interiorul Europei. Fraudă electorală, „lawfare” (război juridic), revoluții colorate și tentative de asasinat sunt cîteva dintre instrumentele folosite în „grădina” europeană urît mirositoare (întorcîndu-ne la Hamlet). Liberalii și susținătorii NATO se organizează de la Bruxelles împotriva oricui se opune „ordinii” stabilite, fără a ține cont de suveranitatea statelor și a popoarelor lor”. (Traducere și adaptare B.T.I.)