Pe 20 august, la postul Canal 33, fostul șef al SIE, generalul Silviu Predoiu, a declarat că Ucraina a încălcat o linie roșie atacînd Rusia pe teritoriul ei fără acordul aliaților, ceea ce creează riscul unui conflict nuclear care să-i implice pe toți. După ce spusele generalului au fost preluate în presa rusă, în spațiul românesc au apărut, ca la un semnal, critici tăioase la adresa lui Predoiu, jurnaliști și așa-zis analiști ori specialiști militari decretînd că acesta e o conservă rusească, un fost securist șamd.
Bomba a picat în zilele care au urmat, atunci cînd presa mare occidentală, precum Financial Times, a ieșit fix cu aceleași acuzații la adresa Ucrainei și folosind chiar aceeași formulare: a trecut linia roșie și a creat pericolul declanșării unui conflict nuclear. De unde concluzia că s-a umplut și presa occidentală de conserve rusești.

Ce a scris ieri Financial Times în cel mai citit articol al zilei:

”Ucraina a depășit liniile roșii ale Moscovei și Washingtonului

Prin ofensiva de la Kursk, Ucraina nu a trecut doar granițele Rusiei. A depășit, de asemenea, liniile roșii stabilite la Washington.

Încă de la invazia la scară largă a Rusiei în Ucraina, SUA au insistat că obiectivul lor este să ajute Ucraina să-și apere teritoriul și să supraviețuiască ca stat suveran. Orice sugestie că războiul ar putea fi dus în Rusia a fost considerată periculoasă.

În urma incursiunii de la Kursk, președintele ucrainean Volodymyr Zelenskyy a disprețuit restricțiile impuse de America asupra eforturilor de război ale Ucrainei, denunțînd „conceptul naiv și iluzoriu al așa-numitelor linii roșii privind Rusia, care a dominat evaluarea războiului de către unii parteneri”.

Acest punct de vedere, a spus președintele ucrainean, s-a „prăbușit” în prezent. Așa să fie, oare? Diferența dintre prudența de la Washington și asumarea de riscuri de la Kiev reflectă nu doar o diferență de analiză cu privire la cît de departe poate fi împins Vladimir Putin. Este, de asemenea, o reflectare a unei diferențe subtile în ceea ce privește obiectivele de război. La începutul conflictului, președintele Joe Biden a stabilit administrației sale două obiective.

Primul a fost să sprijinim Ucraina. Dar al doilea a fost să evite al treilea război mondial. Dacă ar fi forțate să aleagă între aceste două obiective, SUA l-ar alege în mod clar pe al doilea. Dar Ucraina luptă pentru supraviețuirea sa. Ar accepta implicarea directă a SUA într-un război cu Rusia. Potrivit unei cărți recente a lui David Sanger, Biden chiar a sugerat consilierilor săi că Zelenskyy ar putea încerca în mod deliberat să atragă America într-un al treilea război mondial. În consecință, există un apetit diferit pentru risc la Washington și Kiev.

SUA au fost în mod constant prudente cu privire la tipurile de arme pe care le furnizează Ucrainei. Cînd rachetele Himars cu rază lungă de acțiune au fost furnizate pentru prima dată Ucrainei, administrația Biden a impus limite privind distanța la care puteau fi lansate. Abia în luna mai, Washingtonul a dat permisiunea ca armamentul furnizat de SUA să fie folosit împotriva unor ținte din interiorul Rusiei. Aceste interdicții sunt încă în vigoare, deși ucrainenii fac presiuni mari pentru ridicarea lor. Diferența de toleranță la risc dintre America și Ucraina se reflectă în Europa. Țările care se află aproape de linia frontului și se simt direct amenințate de Rusia – cum ar fi Estonia și Polonia – au făcut presiuni pentru a oferi Ucrainei arme mai avansate și mai multă libertate în utilizarea acestora.

Germania a fost în mod constant mult mai lentă în a acționa. Ucrainenii se plîng de mult timp că precauția celor mai puternici aliați ai lor înseamnă că li se cere să lupte cu o mînă la spate. Rusia este liberă să lovească adînc în interiorul Ucrainei, dar Ucrainei îi este interzis să riposteze. Atît guvernul ucrainean, cît și cel american afirmă că administrația Biden nu a fost informată cu privire la ofensiva de la Kursk înainte ca aceasta să aibă loc. Deși este clar în interesul Americii să nege implicarea directă în planificarea unui atac pe teritoriul Rusiei, acest lucru pare să fie adevărat.

În cazul ofensivei de la Kursk, ucrainenii au luat exemplu de la Israel – prin acțiuni militare care nu au fost aprobate la Washington. Atît Ucraina, cît și Israelul pornesc de la premisa că, în cazul în care acțiunea are succes, aceasta va primi aprobarea retrospectivă a Americii. Dacă eșuează, SUA le va ajuta în cele din urmă să facă față consecințelor. Pentru moment, la Washington există un optimism prudent cu privire la ofensiva de la Kursk – deși persistă îndoieli cu privire la capacitatea forțelor Kievului de a menține terenul pe care l-au ocupat și de a rezista atacurilor rusești din estul Ucrainei. Dar chiar și succesul ucrainean este puțin probabil să determine SUA să renunțe la precauție. Americanii sunt încă hotărîți să evite un conflict direct cu Rusia și încă iau în serios amenințarea unui conflict nuclear” mai scrie Financial Times. (Traducere și adaptare Bogdan Tiberiu Iacob)