Astăzi a fost anunțată demisia Victoriei Nuland, subsecretarul de stat american pentru afaceri politice. Aceasta este departe de a fi un oficial american obișnuit. De mai bine de 10 ani (cu o scurtă pauză în timpul domniei lui Donald Trump), ea a fost de fapt arhitectul și designerul politicii americane față de Ucraina, scrie publicația ucraineană Strana.

Aproape toți cei interesați de politica din Ucraina își amintesc de meme-ul din Maidan despre biscuiții lui Nuland și de interceptarea convorbirii sale cu ambasadorul SUA în Ucraina despre perspectivele politice ale lui Arseni Iațeniuk, când a evaluat pozitiv candidatura acestuia ca viitor prim-ministru al Ucrainei.

Dar influența ei asupra diferitelor procese din Ucraina și din jurul acesteia a fost mult mai mare decât ceea ce se știe din presa deschisă.

Ea a jucat (împreună cu vicepreședintele de atunci Joe Biden) unul dintre rolurile-cheie în construirea sistemului de putere post-Maidan din Ucraina. Ea a negociat cu Vladislav Surkov cu privire la punerea în aplicare a părții politice a acordurilor de la Minsk (statutul special al Donbasului) și a venit la Kiev pentru a-i convinge pe deputații din Verkhovna Rada să voteze în favoarea punerii în aplicare a acestora (ceea ce nu s-a întâmplat niciodată).

După ce Biden a devenit președinte, Nuland a fost promovată în funcția de adjunct al secretarului de stat și s-a ocupat nu numai de Ucraina, ci și de alte regiuni ale lumii. Deși nu a lăsat Kievul în afara atenției sale. Și chiar recent, ea a efectuat o vizită în capitală, la scurt timp după ce Valeriy Zaluzhnyy a fost demis din funcția de comandant-șef al Forțelor Armate ucrainene. Deși, potrivit presei occidentale, Nuland nu a fost încântată de această decizie, dar poziția ei nu a fost luată în seamă la Bankova.

În general, ea a fost una dintre cele mai importante persoane care au modelat politica SUA față de Ucraina.

Iar faptul că ea pleacă acum este extrem de revelator în ceea ce privește impasul în care a ajuns această politică în ultimii 10 ani.

Maidanul a devenit violent odată cu răsturnarea lui Viktor Ianukovici și cu tulburările ulterioare, precum anexarea Crimeei și războiul din Donbass, a cărui fază activă s-a încheiat cu acordurile de la Minsk, binecuvântate de americani, dar niciodată puse în aplicare din cauza lipsei de voință a autorităților ucrainene de a-și îndeplini partea lor politică. Mai mult, Washingtonul nu a fost capabil să gestioneze procesul, deși aceeași Nuland a făcut anumite încercări în acest sens.

La acestea se adaugă lipsa de progrese reale în lupta împotriva corupției totale, problemele economice nerezolvate și practica execuțiilor extrajudiciare a cetățenilor ucraineni prin sancțiunile impuse de Consiliul Național de Securitate și Apărare în ajunul războiului, pe care Statele Unite nu le-au împiedicat și, în unele cazuri, le-au aprobat direct. După cum a scris Strana, acesta a fost unul dintre motivele pentru izbucnirea unui război la scară largă.

Și, în cele din urmă, invazia Federației Ruse însăși, pe care SUA nu au putut să o împiedice, este legată de această politică. Iar după începutul acesteia, în ciuda multor cuvinte zgomotoase, SUA nu a putut oferi nivelul adecvat de sprijin pentru Ucraina, ceea ce a dus la eșecul ofensivei de anul trecut și la situația actuală dificilă de pe front.

Toate acestea, suprapuse peste o agravare bruscă a contradicțiilor politice interne în SUA însăși, au făcut ca Occidentul să simtă un sentiment de blocaj în strategia sa ucraineană, unul dintre principalii proiectanți ai acesteia fiind Nuland.

Și, în această privință, plecarea ei pare destul de naturală. Procesul are nevoie de un nou designer. Sau, mai degrabă, chiar de un nou design, conchide publicația ucraineană. (B.T.I.)