În ziua de 6 ianuarie 2015, noul președinte Klaus Iohannis prezida prima ședință a CSM din viața sa, prilej pentru a transmite clar de ce un personaj precum Augustin Lazăr nu ar fi avut șanse să ajungă vreodată șef în parchete în mandatul său. Păcat că a uitat foarte repede promisiunile sale din acea ședință, pe care nu ar strica să le reamintim.

”În șirul noțiunilor fundamentale pe care românii le-au redefinit după 1989, un loc aparte îl ocupă ideea de «justiție». Cu precădere însă în ultimii ani, românii au arătat că au înțeles că așezământul social al națiunii se sprijină în bună măsură pe justiție și că privilegiile de care se bucură se numesc drepturi, iar aceste drepturi trebuie apărate și respectate. Aceasta este, de fapt, demonstrația că oamenii onești și performanți din sistemul judiciar românesc au trezit în conștiința semenilor ideea de dreptate, un pas decisiv spre o democrație consolidată, pentru care merită cu prisosință să fie felicitați și încurajați” le-a transmis atunci magistraților președintele.

”Nicio putere a statului nu poate asigura independența unui magistrat, dacă acesta nu își însușește ideea de independență”

”Sistemul de justiție nu este ceva abstract, ci este compus din oameni și trasăturile personale ale acestora, iar abilitățile lor sunt esențiale pentru buna funcționare a sistemului. De aceea, dintre toate mijloacele prin care se realizează consolidarea sistemului judiciar, promovarea unor judecători și procurori, pe criterii ce țin exclusiv de competență profesională, experiență managerială și integritate, reprezintă unul dintre cele mai importante instrumente. În același timp, trebuie să știm că niciun cadru normativ și nicio garanție încredințată de o altă putere a statului nu pot asigura independența personală a unui magistrat, dacă acesta nu își însușește și nu aplică ideea de independență. Cu alte cuvinte, un magistrat este atât de independent cât alege el să fie. Este, însă, rolul și responsabilitatea mea să mă asigur că Justiția va beneficia de liderii potriviți, acolo unde numirile imi revin în competență. Mai departe însă, performanța de caz și de sistem este responsabilitatea exclusivă a acesteia”.

Interesantă observație și corectă, am spune: ”Un magistrat este atât de independent cât alege el să fie”.
Augustin Lazăr a ales, în anii 80, să nu iasă din pătrățica stabilită de Securitate, a ales cît de independent a vrut să fie.
Lucru care, în pofida promisiunii președintelui, nu l-a împiedicat să fie promovat ”pe criterii ce țin de integritate” în fruntea procurorilor români și să fie menținut acolo. (Bogdan Tiberiu Iacob)