Lovitură de teatru: cînd toată lumea se aștepta la meci politic cu prelungiri, adică la un buget de stat votat pe 30 decembrie și eventuale complicații ulterioare – se estima chiar ratarea din lipsă de cvorum – iată că Ponta dă o raită la Cotroceni și revine victorios, cu bugetul în buzunar și cu Sărbătorile salvate pentru uslași. Numai că totul are un preț. Să fie capul lui Crin, pe o tipsie de argint?

Posibil, chiar probabil, atît timp cît spargerea USL e scopul politic nr.1 al președintelui, manevra care îl va readuce la statutul de jucător important, în condițiile dispariției super-majorității.
Cu USL spartă, România va avea, în fine, o opoziție adevărată, iar PSD va fi forțat să înceapă o guvernare mult mai atentă la detalii, pentru că va deține o majoritate fragilă, cu ajutorul PPDD-iștilor dezertori. Ponta ar deveni mai vulnerabil, deci mai responsabil și, implicit, mai matur.

Pe dreapta va putea începe o acțiune autentică de coagulare în perspectiva prezidențialelor, dacă se depășesc anumite orgolii. Crin însuși ar avea de cîștigat, pentru că ar putea, în fine, să se definească limpede drept candidat prezidențial.
Per ansamblu, pentru democrație ar fi chiar bine.
Cei care ar avea de pierdut ar fi doar adversarii justiției, prezenți în mai toate partidele parlamentare, și care trăgeau speranță că o majoritate uriașă garantează castrarea Codului Penal, mai devreme sau mai tîrziu.

În numele spargerii USL, deci, Băsescu era dispus, mai mult ca sigur, la orice sacrificiu.
Chiar și să pară că cedează în fața lui Ponta în problema bugetului și să accepte fără mofturi miniștrii pe care acesta îi va desemna în locul celor liberali.
Deși e de așteptat ca unii dintre oamenii lui Crin să aleagă să părăsească PNL numai ca să-și păstreze scaunele. Din PNL s-ar putea rupe o grupare care să intre nu în PSD, ci în PC, ocazie bună pentru schimbarea numelui partidului, de care vorbea recent Sorin Roșca Stănescu, în Partidul Social-Liberal, și care să forțeze păstrarea numelui USL pentru alianța PSD-UNPR-PC. Mai ales că Popescu Piedone a dizolvat alaltăieri toate conducerile de organizații conservatoare din București, parcă pregătind terenul pentru Chițoiu & comp.

De cealaltă parte, Ponta va trebui să facă tot posibilul ca să enerveze liberalii și să îi determine să plece singuri.
Ocazia perfectă ar fi vineri, cînd la TVR ar putea fi numit un pesedist, nu un liberal. (Deși, dacă în schemă a intrat Traian Băsescu, mai mult ca sigur zboară din ea Valentin Nicolau).
În mod firesc, pentru Crin ar trebui să fie lovitura de grație, mai ales că el a apucat să declare, deja, public, că USL se rupe de Sărbători dacă se mai întîmplă un accident precum acuzațiile lui Ponta că ar fi mințit despre discuțiile pe marginea Codului penal și a amnistiei.
Singurii cu adevărat disperați pentru ruperea USL ar fi Dan Voiculescu și Adrian Năstase, pentru că, fără liberali, cum spuneam mai sus, adio amnistie.
Nu întîmplător Dan Voiculescu s-a dus azi cu ușile-n cap la Antonescu, într-o posibilă încercare disperată de a-l face să mai renunțe la orgolii.
Ziua de vineri, deci, se anunță cu potențial exploziv; trece USL și de acest ultim hop, al numirii șefului TVR, sau alianța poate să cînte de pe acum ca o lebădă? (Bogdan Tiberiu Iacob)