CURS VALUTAR
1 EUR = 4.9473 RON DOWN | 1 USD = 4.1999 RON DOWN | 1 GBP = 5.7880 RON DOWN

Primar de închiriat. De ce a cerut Johannis azil politic la PNL

0 comentarii / 1401 vizualizări / 21 februarie 2013

Intrarea primarului Sibiului în PNL este evenimentul săptămînii, mai ales că a luat presa prin surprindere și nu puține sunt analizele dedicate motivului acestei decizii. Destul de diferite, mai ales că Johannis însuși are mesaje cam confuze, în care ba e interesat de o carieră politică mai înaltă, ba rămîne dedicat strict Sibiului. În opinia noastră, sunt mari șanse, însă, ca explicația să fie una extrem de banală: banii și protecția.

E clar pînă și pentru adversarii lui Crin faptul că liberalul a dat o lovitură de imagine prin aducerea lui Johannis în partid, poate chiar ca număr doi, într-un moment în care stilul considerat dictatorial îi era pus tot mai tare în discuție de grupări din PNL.
Ce nu e clar încă e care sunt cîștigurile lui Johannis, curtat multă vreme de destule formațiuni, dar care s-a ținut pe poziție eroic și nu a cedat. S-a lăsat închiriat din cînd în cînd – vezi propunerea ca premier în 2009, finalizată cu o dezertare misterioasă a doua zi după turul doi al prezidențialelor, nici pînă azi elucidată – dar nu a cedat cu totul.

Se spune că are șanse să ajungă premier, dacă USL se rupe și Crin ajunge președinte, că ar putea prelua șefia PNL la un moment dat ori chiar că ar putea fi propulsat candidat prezidențial de către Antonescu, dacă liberalul nu va avea un scor potrivit în sondaje la momentul potrivit.
Nu e imposibil să fie așa.

Mult mai probabilă e, însă, o altă ipoteză.
Johannis intră în PNL de frică.
Timp de opt ani de zile, între 2004-2012, Klaus Johannis a fost primar al Sibiului, dar și președinte al unui partid/ONG, am numit FDGR, care a dat președintele Consiliului Județean. Practic, Sibiul a fost aproape un deceniu un soi de feudă săsească, în care, chiar dacă guvernele care s-au perindat nu au aruncat orbește cu banii, cel puțin aceștia erau dirijați în familie. Desigur, ne referim la familia politică a FDGR. O feudă pe care Johannis a apărat-o strașnic, vezi scandalul cu PDL din 2008, atunci cînd FDGR-istul Daniel Thelmann, primarul Mediașului, a decis să intre în partidul lui Boc. Pe atunci, Johannis nu-și amintea că statutul FDGR permite înscrierea în alte partide, cum și-a amintit acum. Quod licet Iovi, non licet bovi…

Acum cîteva luni, lucrurile s-au schimbat dramatic.

La șefia CJ a venit un pesedist, și nu unul oarecare, ci ditai baronul, în persoana lui Ioan Cindrea, rivalul dintotdeauna al lui Johannis.
După ani de zile în care numeroșii consilieri județeni ai FDGR cochetaseră întru asigurarea unei majorități cu cei ai PDL, în 2012 gruparea lui Johannis a pierdut și respectiva majoritate, în favoarea USL (17 din totalul de 32).
Venit la putere, Cindrea a început să facă ”ordine” în județ, să-și numească apropiații în funcții cheie șamd, în timp ce Johannis se vedea împins tot mai tare spre tușă.
Avea și motive de spaimă: în timp ce la nivel național i se conturase o imagine de super-edil, cei care cunosc Sibiul știau că orașul e murdar, cu străzi în ruină, fără toalete și cu multe alte probleme, singura capacitate dovedită a edilului fiind aceea de a organiza tot felul de spectacole și festivaluri culturale, care au sporit, e drept, faima orașului la nivel european. Cam puțin, totuși. Faptul că Johannis a tot fost reales se datorează nu atît capacităților sale gospodărești, ci originii germane într-un municipiu dominat de minorități.

Nu e mai puțin real faptul că primarul a avut și are conexiuni bune cu politicieni germani, pentru care e o datorie de onoare să-și sprijine cosangvinii din orice colț al lumii.
Acest tip de relații a și fost una dintre cheile succesului lui Johannis, încă de pe vremea cînd bătea palma, printr-un protocol oficial, cu premierul Adrian Năstase, în 2002, pentru a-i îmbunătăți imaginea în Germania în schimbul acceptării de retrocedări masive către etnicii sași și a bunei coabitări cu pesediștii din fruntea județului. Retrocedări care au făcut ca, la un moment dat, germanii și a lor biserică evanghelică să pună șaua pe centrul Sibiului.
Johannis însuși și familia sa au făcut obiectul unor acuzații de furt din bani publici și retrocedări ilegale, de-a lungul timpului, dar lucrurile nu au mers prea departe într-un județ în care, așa cum spuneam, FDGR deținea pîinea și cuțitul pînă acum cîteva luni.

Nu i-a luat prea mult edilului, după ultimele alegeri, să înțeleagă că funia se apropie de par: pe lîngă extinderea rapidă a imperiului Cindrea pe fosta sa moșie, Johannis s-a trezit cu un raport dur al Curții de Conturi, care a dezvăluit cheltuirea ilegală a milioane de euro, dar și cu un buget amputat de guvernul Ponta. Nu mai departe de luna trecută el ieșea la atac cu o serie de declarații tăioase la adresa noului premier.

Finalmente, Johannis a cedat. După ani de zile în care s-a lăsat doar închiriat de diverse grupări politice, pe termen scurt, a trebuit să se lase înregimentat ca la carte. Independența atît de comodă multă vreme e sacrificată pe altarul imaginii boțite a lui Crin Antonescu, în schimbul protecției PNL în fața ofensivei social-democrate. În CJ Sibiu s-ar putea constitui, astfel, oficial ori ba, o nouă majoritate formată din FDGR, PNL și PDL, lăsînd PSD în minoritate, tot aliat ar deveni și viceprimarul liberal al Sibiului, alături de cel al FDGR, plus protecția politică oferită de greutatea funcției de vicepreședinte ori chiar număr doi în PNL.
Singurii dezamăgiți, în timp, vor fi, probabil, fanii PNL, care se așteaptă azi la un soi de Mesia politic, dar vor constata că, la fel ca alt Mesia liberal de conjunctură, l-am numit pe Stolojan, nu au primit decît un pseudo-politician mult prea umflat cu pompa. (Bogdan Tiberiu Iacob)

FoloseSte contul de Facebook pentru a comenta

Comenteaza

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *