De două zile se derulează în presă un film idiot legat de măreața operațiune de capturare a fugarului Cătălin Cherecheș, una în urma căreia probabil că miniștrii Internelor și Justiției vor primi ”Steaua României” pentru modul impecabil în care au rezolvat treaba. În fapt, aberațiile aruncate pe piață din surse anonime au drept scop salvarea carierelor politice în anul preelectoral a doi oameni dragi Cotrocenilor: Alina Gorghiu și Cătălin Predoiu. Ale căror capete ar fi căzut în secunda doi în orice țară civilizată.

Că România ar fi o țară în care funcționează instituția asumării politice a marilor eșecuri am încetat demult să mai credem. România e țara în care nu mai cade niciun cap greu indiferent de gravitatea faptelor.
Zilele trecute am avut din nou un eșec de proporții: condamnatul penal Cătălin Cherecheș a fugit din țară în momentul cînd trebuia dus la pușcărie. Și a fugit în timp ce se afla sub control judiciar, tocmai pentru că era suspectat de gînduri neortodoxe.

Și totuși, el a reușit să sfideze statul și să fugă, fix în momentul cînd ministra Justiției, Alina Gorghiu, umple ecranele cu anunțul ferm că niciun condamnat nu se va mai sustrage vreodată pedepsei, ba chiar îi va aduce înapoi pe toți fugarii. Mai puțin pe cumnatul numărului 2 în NATO, care lipsește din toate pomelnicele ministeriale că, deh….

Și totuși, Gorghiu nu își dă demisia de onoare și nici nu i-o cere nimeni. E prea ocupată să explice de zor cum va suferi Cherecheș consecințele unei legi care încă nu există!
Nici ministrul de Interne Cătălin Predoiu, cel care avea sarcina supravgherii lui Cherecheș, nu demisionează și nici nu i-o cere nimeni. Pe vremuri, liberalii cereau demisia ministrei de Interne Carmen Dan după o banală tentativă de jaf asupra unui șofer; acum au amuțit.

De două zile, cum spuneam, se derulează o operațiune spectaculoasă menită să transforme marele eșec într-un succes notabil. Marți seara vine bomba capturării fugarului în Augsburg, Germania, de către poliția germană. Aproape imediat apare o poză pe pagina de Facebook a sindicatului poliției, Europol, cu Cherecheș arestat și bătut.

Din acel moment bubuie în media o serie de informații pe cît de contradictorii, pe atît de năucitoare. Fugarul fusese cărat de o mătușă în portabagajul unui Mercedes al cărui model e cunoscut exact (nu ni s-a spus culoarea, ce-i drept), care mătușă gonea cu fix 200 km la oră. Cherecheș se grăbea să ajungă la gară să ia trenul nu se știe către ce direcție, iar acolo l-au prins polițiștii. Cum ajunsese poza lui Cherecheș atît de rapid în presa noastră? De unde se știa de portbagaj, de viteza mașinii?

Totul ”pe surse”.

Predoiu s-a grăbit să scrie pe Facebook la vreo trei ceasuri de la arestarea de la 18,30: ”Felicit şi mulţumesc poliţiştilor şi partenerilor instituţionali interni și externi, români și germani, care au cooperat direct şi permanent pentru capturarea condamnatului penal Cherecheș Cătălin. De asemenea, mulţumesc poliţiştilor maghiari, austrieci şi italieni împreună cu care s-a cooperat şi lucrat pe parcursul acestei operaţiuni poliţieneşti internaţionale. Nu în ultimul rând, mulţumesc jurnaliştilor care au înţeles în aceste zile că trebuie să limităm comunicarea pe acest caz, pentru a proteja operaţiunea de localizare şi capturare”.

Ieri, a continuat erupția de informații foarte precise, pe surse, iar azi s-a atins apogeul cu ”filmul complet” al capturării. Dacă aș fi acreditat un reporter să meargă de brațul lui Cherecheș pe tot parcursul fugii în mod cert nu aș fi avut o relatare atît de minuțioasă. Fugarul a stat o oră la o terasă a unui hotel din Ungaria, i-a cerut unui chelner să-i găsească online o mașină pentru Germania, se chinuie fără succes să-și pună în telefon cartele gsm cumpărate, face niște cumpărături personale etc. Cît stă acolo bea vin fiert (nu știm încă brandul) și se gîndește ce să facă mai departe. Fir-ar, aflăm și ce gîndea fugarul…Traversează Ungaria și Austria, ajunge la casa mătușii din Germania și acolo stă închis în casă o zi. Timp în care mătușa încearcă ”să îi inducă pe polițiști în eroare, spunând că vrea să plece cu o mașină către Austria, astfel încât să nu se știe că el, de fapt, voia să plece mai departe, către Italia”.

Mai aflăm din materialele anonime din presă – unele nu doar că nu citează vreo sursă, dar nu sunt măcar semnate – că ”polițiștii români, maghiari și germani se apropie de el cu reconstituirea traseului prin mărturiile taximetriștilor, barmanului și obținerea imaginilor de pe camerele de supraveghere”.

”Marți, spre seară, mătușa pleacă de acasă cu mașina proprie. Mașina gonește nebunește cu peste 200 de km la oră spre Augsburg. Pe bancheta din spate, culcat, se află Cătălin Cherecheș. Ajunși în zona gării, Cătălin Cherecheș rămâne ascuns în mașină. Mătușa iese din autoturism și se îndreaptă spre stația de taxi. Se tocmește cu un taximetrist pentru destinația Austria, dar nu se înțelege la preț cu el. O mașină a Poliției din Bavaria se îndreaptă spre mașina mătușii, unde se află Cătălin Cherecheș. Acesta este somat să iasă din mașină și să se legitimeze. Se panichează, refuză să se legitimeze și încearcă să fugă. Poliția bavareză era însoțită îndeaproape de trupele speciale mobile SEK (Spezialeinsatzkommando). Acestea au intervenit imediat, l-au prins și l-au reținut pe Cătălin Cherecheș. În cadrul procedurii standard de intervenție, Cherecheș lovește și se zbate să fie eliberat. Folosirea forței de către trupele mobile este inevitabilă. Așa se explică și urmele de sânge de pe fața primarului.” se mai arată în articolele care au invadat media. Mai aflăm că venise cu 200 la oră la gară pentru a lua, de fapt, un taxi pentru Italia. În altă parte nu găsea?

Două observații merită făcute: prima e bogăția de amănunte, Mercedes Benz C Klasse AMG, vin fiert, viteza exactă a mașinii, schimbul de replici cu barmanul, telefonul dat la mișto de mătușă. Cine și cum a colectat și difuzat atît de rapid asemenea amănunte? Care e misterul pozei photoshopate în care lui Cherecheș i-au fost șterse vînătăile și sîngele de pe față, ceea ce echivalează cu un fake oficial? Făcut de cine și în ce scop?

A două observație e că informațiile, de la postarea lui Predoiu la cele anonime scurse în presă, induc subtil un rol major al polițiștilor români, ceea ce i-a făcut pe mulți să creadă că ei chiar au luat parte direct la arestarea de la Augsburg.
Purtătorul de cuvânt al Poliției Române, comisarul-șef Georgian Drăgan, a declarat la Digi24, că în cazul primarului Cătălin Cherecheș „colegii mei au știut exact care este traseul urmat de persoana bănuită, dar foarte important a fost un sprijin real din partea autorităților din Germania”.

Adică noi am făcut greul, dar o bilă albă și pentru nemți, nu-i așa?

De mult nu am mai văzut, cum spuneam, un film atît de prost regizat de autoritățile unui stat pe care îl duc de nas toți infractorii, dar care se scoate excelent, ulterior, prin materiale ”pe surse” glorificînd acțiunea oficială.
Între informațiile pe surse se numără una foarte interesantă, aceea că fugarul voia să ajungă la mafia italiană, avînd conexiuni vechi cu ea, spre a se pune la adăpost de justiția română. Presa știe tot, cum se vede. Inclusiv buletinul de rezident italian ar fi fost pus la dispoziție tot de mafioții italieni.

De aici o întrebare legitimă: cît mai durează pînă cînd se va lansa, pe surse ori oficial, scenariul că operațiunea Cherecheș a fost, de fapt, organizată special pentru ca el să conducă poliția la mafioții italieni?
Într-o țară ca România, un imens sitcom, avem chiar datoria să pariem că așa se va întîmpla.
Iar miniștrii ratați de la Interne și Justiție, piese mult prea importante în angrenajul politic al președintelui Klaus Iohannis, au toate șansele să fie decorați de Ziua Națională, pentru modul exemplar în care a fost prins Cherecheș. Chit să sunt șanse mari să nu-l mai vedem vreodată pe fugar prin România. (Bogdan Tiberiu Iacob)