Urmeaza cel mai dur examen din istoria acestei anliante politice care a reusit formidabila performanta de a obtine la alegeri atat de multa incredere din partea populatiei, incat dispune de o majoritate parlamentara de peste 70 la suta. In acest moment, in mod paradoxal, au dreptate si cei care afirma ca alianta nu se rupe, dar si cei care prognozeaza ruperea acesteia. Totul depinde, dar absolut totul, de viitoarea Lege a bugetului si de modul in care ea va fi respectata.

In urma negocierilor cu troica – FMI, Comisia Europeana si Banca Mondiala –, s-a stabilit linia de demarcatie intre partea plina si partea goala a paharului. Pe de-o parte, Guvernul Ponta este constrans la un deficit extrem de scazut, pe de alta parte, sunt necesare resurse masive pentru crearea de locuri de munca si generarea de valoarea adaugata. Exista o populatie care a primit, dupa primul an de la alegeri, o serie de reparatii, e adevarat, destul de modeste, si, pe de alta parte, exista aceeasi populatie care, in continuare, este marcata de numeroase sperante, dar si de temerea ca, in loc sa se imbunatateasca, viata se va inrautati. Maiestria Guvernului este ca in acest an, extrem de dificil fiindca este anul in care intr-adevar ar urma sa iesim din criza, dar, in acelasi timp, este si anul marcat de doua campanii electorale, sa poata controla economia, ferind-o de derapaje si, in acelasi timp, sa faca in asa fel incat viata cetatenilor sa se imbunatateasca si nu care cumva sa se inrautateasca. Este nu numai o operatie de reglaj fin, ci si una care presupune curaj, profesionalism, imaginatie si inteligenta.

In acest moment, cei care se indoiesc de faptul ca vom putea sa trecem in buget si sa si realizam investitii, care sa reprezinte 6 la suta din PIB, au dreptate. Obiectivul este extrem de ambitios. Dar au dreptate si cei care spera ca se va putea. Au dreptate cei care se indoiesc ca vom indeplini conditiile necesare pentru ca, la jumatatea anului, sa putem reduce CAS-ul cu 5 la suta. Si acesta este un obiectiv extrem de curajos. Dar au dreptate si cei care afirma ca va fi posibil. Au dreptate cei care au luat la injuraturi ideea introducerii unei noi accize, destinata constructiei de autostrazi, dar au dreptate si cei care sustin ca o scumpirea a benzinei, cu 30-40 de bani la litru, va asigura resursele necesare acestui obiectiv major, a carui indeplinire ne-o dorim toti. Si sunt multe capitole ale viitorului buget unde se joaca practic aceasta mare carte a putintei si neputintei. De care depinde, in ultima instanta, existenta ori nonexistenta, in viitor, a USL.

Pentru liberali ar fi, de pilda, catastrofal ca CAS-ul sa nu poata fi totusi redus. Ar fi un motiv de casus belli. Daca in Legea bugetului nu va fi scris, in mod expres, ca marirea pretului benzinei, acea diferenta de 30-40 de bani, trebuie sa se duca exclusiv in constructia de autostrazi, daca nu va exista o garantie clara a acestui lucru, pentru PNL va fi un casus belli. Daca Romania nu va putea face formidabilul efort, in conditiile unui PIB nu prea mare, ca 6 la suta din acesta sa fie destinat cresterii economice, respectiv investitiilor, si daca aceste investitii vor insemna locuri de munca si crearea de valoare adaugata si nicidecum podete si trotuare electorale, atunci o asemenea situatie, pentru PNL, va fi un casus belli.

Soarta USL nu sta in declaratii de iubire ori in declaratii belicoase. Ci in constructia reala, concreta si, cel mai adesea, plina de sacrificii a unei economii sanatoase. Aceasta este adevarata miza a unui buget care, din pacate, din nou, a stat sub semnul exigentelor unei troici reprezentate de contabili. Si nu de oameni politici cu viziune. (Sorin Rosca Stanescu)

Sursa: CorectNews