Lovit din toate părțile pînă la a-și pierde controlul nervilor și al spuselor, Traian Băsescu își vede destrămate multe dintre realizările cu care se mîndrea în timpul mandatelor prezidențiale. Mai ales dinspre justiție îi vin o droaie de necazuri, mai nou, fostul președinte căpătînd și calitatea de urmărit penal. Și totuși, unele merite nu i se pot lua lui Băsescu, iar unul dintre acestea e viziunea extrem de lucidă în ce privește pericolul rusesc, ceea ce se petrece azi fiind anticipat aproape la virgulă de el, cu 7-8 ani în urmă.

Scandalul de acum cîțiva ani al documentelor wikileaks scurse în presa mondială releva, pentru cei care își mai amintesc, o preocupare obsesivă a lui Traian Băsescu vizavi de pericolul rusesc. Asta, într-o vreme cînd puține lucruri ar fi trezit suspiciunea că Rusia lui Putin ar putea declanșa un conflict militar la frontiera Europei, să nu mai vorbim de un al treilea război mondial.

Se dezvăluia, astfel, faptul că, la o întîlnire din august 2008 cu un senator american, la București,
Băsescu își exprima cât se poate de serios temerile că România ar putea fi atrasă într-un conflict militar cu Rusia, în Transnistria, după un scenariu similar cu cel petrecut în cazul Georgiei, la începutul aceleiași luni, conform unei telegrame a Ambasadei SUA de la Bucureşti, intrată în posesia Wikileaks şi făcută publică pe 1 septembrie.

Dacă Rusia ar fi lansat provocarea în Transnistria, Traian Băsescu spunea, conform ziarului Gîndul, că România ar fi fost pusă în faţa unor „opţiuni foarte dure”. În comentariul său personal, ambasadorul SUA de la acea vreme, Nicholas Taubman, afirmă că Traian Băsescu „este în mod clar îngrijorat” de această posibilitate şi că o astfel de provocare din partea Rusiei „ar necesita practic un răspuns militar al României”.

Același Taubman mai constata că Băsescu şi-a exprimat îngrijorări „aproape de paranoia” cu privire la ameninţarea flotei ruseşti găzduite de Ucraina la Sevastopol, în Marea Neagră.
Președintele insista să semnaleze cancelariilor occidentale, Washingtonului în primul rînd, asupra consecințelor lipsei adecvate de reacție în fața unor provocări ale Kremlinului de la acea vreme:
„Rusia va continua sistematic să exploateze astfel de situaţii, pentru a-şi reexercita influenţa asupra fostelor state sovietice şi chiar a Europei de Est, dacă NATO şi UE, împreună cu restul comunităţii internaţionale, nu pregătesc o reacţie viguroasă şi coordonată”, îi transmitea el senatorului american Richard Lugar.

”Caracterizând incursiunea Rusiei în Georgia drept parte a unui nou efort îndrăzneţ de reafirmare a controlului Rusiei asupra „străinătăţii apropiate” inclusiv asupra Europei de Est, Băsescu a susţinut că Vestul trebuie să contracareze Rusia cu un efort reîntărit, în vederea rezolvării conflictelor îngheţate şi reinstaurării respectului pentru legea internaţională, prin Consiliul de Securitate al ONU (UNSC). Băsescu şi-a exprimat neliniştea faţă de vulnerabilităţile de securitate ale României la Marea Neagră şi faţă de implicaţiile evenimentelor din Georgia pentru Moldova/Transnistria, spunând că orice provocare a Rusiei împotriva „celor 4,5 milioane de cetăţeni români” ai Moldovei va pune România într-o dilemă serioasă. Băsescu a susţinut că acţiunea NATO şi a UE de a confrunta Rusia trebuie să meargă dincolo de „declaraţii” şi că o politică mai robustă faţă de regiunea Mării Negre ar trebui să includă repoziţionarea resurselor militare ale NATO” se mai arata în documentele Wikileaks publicate de Gândul.

Cel mai mult, fostul președinte se temea că Rusia va ataca într-o zi Moldova, provocînd o reacție în lanț la nivelul întregului spațiu european răsăritean, inclusiv țara noastră. S-a înșelat de puțin: nu Moldova, ci Ucraina a fost cea atacată de Rusia, restul scenariului fiind, foarte probabil, cel schițat de Băsescu în 2008.
De cealaltă parte, actualul președinte Klaus Iohannis nu doar că nu dă semne de viziune pe termen lung în problematica geo-politică, dar pare decis să evite chiar confruntarea directă cu evenimente în derulare, altfel nu se explică refuzul incalificabil de a se întîlni cu reprezentații minorității române din Ucraina (cca 4-500.000 de suflete) în timpul recentei vizite. Știa președintele României cel-mult-prea-iubit-de-diaspora că îl așteaptă discuții complexe și plîngeri grave din partea românilor de acolo, în frunte cu problema încorporărilor cu prioritate pentru conflictul militar cu rușii? În mod cert da, iar refuzul de a se implica în asemenea problematici majore arată, din păcate, cam din ce stofă e creat politicianul.

Să amintim doar în treacăt scandalul amorsat în acest moment – în preambulul reuniunii liderilor UE de azi, la Bruxelles – de către polonezi, care au descoperit că, în perioada embargoului impus de UE asupra Rusiei, patria-mamă a lui Iohannis, Germania, beneficia, pe șest, de gaze la preț preferențial de la ruși. Un incident care ne place să credem că nu are nici cea mai mică legătură cu ”petele negre” ale vizitei lui Iohannis în Ucraina. (Bogdan Tiberiu Iacob)