O știre de week-end care ar fi meritat mult mai multă atenție a pus degetul pe o rană care nu numai că nu dă semne de vindecare, în România, dar, chiar pe dos, se agravează pe zi ce trece. Iar rana e, dacă nu mortală, oricum, suficientă pentru a transforma țara într-un corp aproape inert.

Concret, ieri, consilierul guvernatorului BNR, Adrian Vasilescu, a avertizat, la Digi 24, că România se confruntă cu o problemă extrem de serioasă: un număr gigantic de legi, peste 14.000, trebuie urgent refăcute, pentru că sunt mult prea stufoase și blochează, între altele, investițiile străine. „Orice investitor străin se uită la trei lucruri esențiale: legile, instituțiile, echipele. Ele decid. Aici suntem vulnerabili. 14.000 de legi din România sunt încâlcite. Trebuie să luăm 14.000 de legi și să le scriem pe înțelesul oamenilor(…)La asta se uită orice investitor în toată lumea” a spus Adrian Vasilescu.

Consilierul lui Isărescu se referea strict la legi din domeniul economic; aceeași situație se regăsește, însă, și în rîndul celorlalte.
Încă de acum 6 ani, specialiștii atrăgeau atenția că România are o legislație exagerat de stufoasă, iar fenomenul ia amploare severă de la o zi la alta.
La acea vreme, se înregistrau peste 95.000 de acte normative, dintre care cca.93.000 emise după 1989(!!). De atunci, s-a trecut lejer de suta de mii.

Omul obișnuit, cel pentru care se scriu legile – cu necesara condiție să fie lesne de înțeles întru deplina lor respectare -, a clacat primul.
A sporit, în consecință, mega-industria consilierilor juridici de tot felul, care să explice legislația ”civililor”. (Sunt binecunoscute nenumăratele cazuri în care, pentru a fi sigure că nu dau chix, firme de stat dotate cu propriile aparate juridice de consilieri au apelat, în paralel, la firme private, plătite gras. Inutil, de multe ori: tot au gafat.)

A venit momentul cînd și consilierii au clacat, în fața prevederilor criptice și, adesea, contradictorii, din valul de legi. Se știe, azi, bunăoară, că odată albită de ANAF, după un control, aceeași firmă se poate trezi înfierată de un alt control, al Curții de Conturi de astă dată, pentru simplul motiv că ”ei au specialiștii lor, noi pe ai noștri și interpretăm legile fiecare în felul lui”.

Au cedat mai apoi și marii specialiști în domeniu și, finalmente, a venit și rîndul instituțiilor de vîrf ale statului, inclusiv cele din domeniul juridic.
Am aflat, recent, spre exemplu, că DNA nu își cunoaște pe deplin propriile atribuții, a trebuit să vină Curtea Constituțională să explice cum și în ce fel (nu) se poate ancheta guvernul.
Și la CCR se duc, însă, bătălii cumplite pe interpretarea legilor, de aia s-a ajuns ca banala lege de organizare a guvernului să fie amînată de trei ori pentru un simplu articol.
Într-o țară în care funcționează legi pe care 4 judecători ai CCR le declară neconstituționale și 5 dimpotrivă, se cheamă că există probleme zdravene.

Avem, de asemenea, legi care se modifică în permanență de peste două decenii, cu o medie de cîteva schimbări anuale (vezi legea învățămîntului, Codul fiscal șamd)
Ori legi pe care le contestă – țineți-vă bine! – înșiși cei care le-au elaborat, vezi contestația la CCR a Alinei Bica privind unul dintre codurile penale. „Alinei Bica îi pare foarte rău că a contribuit la scrierea Noului Cod Penal. Este îngrozitor acest Cod și, după opinia mea, trebuie schimbat” declara, acum doi ani, Laura Vicol, avocata fostei șefe a DIICOT.
No comment.

România este, una peste alta, sufocată de legi care nu se pot aplica inclusiv pentru motivul halucinant că nu prea sunt cunoscute, deși un principiu de Drept spune că ăsta nu e un motiv să fii exonerat de pedeapsă în cazul încălcării lor. Dacă legea ”Dragnea” nu era scoasă de la naftalină de presă, anul trecut, probabil azi aveam alt premier.

Avertismentul lui Vasilescu ar trebui, deci, luat foarte în serios.

Din păcate, ”replica” a venit prompt: în aceeași zi, deputatul PNL Ovidiu Raețchi anunță că va depune o lege contra parcagiilor.
Parlamentul României, Consiliul Legislativ, Consiliul Economic și Social, Guvernul, Președinția, Monitorul Oficial, eventual CCR vor trebui să analizeze proiectul și să-i dea undă verde doar pentru ca niște țigănuși să fie eliminați dintr-un bussines enervant pentru cetățeni, dar mărunt, totuși.

Chiar e nevoie de o LEGE pentru asta?
Pentru o problemă pe care ar putea-o rezolva lesne Poliția, fie ea și cea locală, în doi timpi și trei mișcări, dacă ar exista voință?

Impotența ori lehamitea autorităților de orice fel nu poate fi îndreptată prin exces de legi, din păcate.
Din contră: cu cît mai multe, cu atît mai dramatic.

Și pe lista de așteptare se află, să nu uităm, alte mii de legi restante din legislaturile anterioare.
La care se adaugă ”prospăturile”: peste cîteva zile vom avea o iniţiativă legislativă pentru reglementarea modului de gestionare a pungilor din plastic, creația deputatul PSD Răzvan Rotaru, o alta prin care autoritățile locale vor fi obligate să găsească bani pentru premierea olimpicilor (Mihaela Huncă-PSD), una care să asigure un psiholog la fiecare 5-600 de elevi, în școli (Carmen Gavrilă-PSD) sau una care să închidă universitățile finanțate din străinătate (Victor Ponta). Mai avem o propunere de sancționare a negării revoluției din 1989 (?!!), una de înlocuire a actualului card de sănătate, care ne-a costat peste 200 de milioane de euro, una de eliminare a inegalităților dintre vînători și sportivi și altele de același calibru. Fiecare proaspăt politician tinde să se remarce printr-o propunere legislativă inedită, adesea fără echivalent în restul lumii.

Vorba bancului, ne mai lipsește o lege care să amendeze legea lui Ohm sau pe cea a gravitației și se cheamă că le-am rezolvat pe toate.

Mai în glumă, mai în serios, însă, poate nu ar strica înființarea unui organism nou, unic în lume, care să analizeze oportunitatea fiecărei inițiative legislative – se poate ori ba rezolva problema și pe altă cale? – mai înainte de a i se da drumul pe porțile parlamentului ori guvernului. Dar asta ar însemna – nu-i așa? – încă o lege…(Bogdan Tiberiu Iacob)