Directorul Serviciului Roman de Informatii, omul pe care Traian Basescu il apreciaza, de fiecare data, la superlativ. Si nu numai Traian Basescu. Provenit din PSD, partidul aflat azi la guvernare. Nasul prim-ministrului. Si, mai presus de toate, unul dintre cei mai de incredere romani pentru partenerii nostri din Statele Unite. Cum s-ar spune, un presedinte pe teava. La cheie. Este George Maior un personaj providential?

Unul dintre cei mai mari lingai ai regimului Basescu, Dan Tapalaga de la HotNews, spune ca da. O afirma cu toata taria. Si mai adauga ceva. Extrem de periculos, si anume ca in mana lui George Maior sta salvarea democratiei de la Bucuresti. Daca directorul SRI, in parteneriat cu adjunctul sau, generalul Coldea, doreste si actioneaza, atunci Romania se va indrepta, cu toate motoarele turate la maximum, catre o democratie de tip occidental. Daca George Maior nu vrea sau nu actioneaza, ne intoarcem, spune Tapalaga, in urma cu foarte multi ani. Voi reveni asupra acestor afirmatii cu mare potential exploziv. Dar, pana atunci, sa mai precizez ca un alt fan declarat al lui George Maior este chiar Elena Udrea. Care, si ea, conform unor planuri clocite la Cotroceni, are samanta de prezidentiabil.

Este in afara oricarei indoieli ca domnul George Maior este un intelectual echilibrat. A dovedit-o in cea mai lunga perioada pe care a detinut-o ca director al celui mai puternic serviciu de informatii. Profitand de dorinta bolnavicioasa a lui Traian Basescu de a cotrobai prin viata oamenilor, de a sti tot, daca se poate chiar in timp real, dar si de slabiciunile, complexele ori complicitatile altor personaje politice, George Maior a reusit sa obtina pentru Serviciul Roman de Informatii mai multe fonduri si mai multa putere decat a detinut vreodata aceasta institutie. Sa ne amintim ca pana si Securitatea se afla sub controlul Partidului Comunist. Si nu invers. Ea era bratul inarmat al PCR. Iar PCR nu a devenit in nici un moment al istoriei, nici in parte si, cu atat mai putin, nici in tot, un intrument manipulat de Securitate. In plus, Geroge Maior a beneficiat din plin, si a stiut sa o faca cu echilibru si intelepciune, de tragedia prin care au trecut Statele Unite in 2001 si de razboiul asimetric pus la cale de cea mai mare putere a lumii impotriva terorismului. Poate ca asta a presupus si compromisuri facute de Romania care ne-ar putea costa pe termen lung, dar, pana una alta, parteneriatul romano-american s-a consolidat, iar George Maior a fost unul dintre personajele cheie. Motiv pentru care el a si devenit, in mod neoficial, unul dintre artizanii politicii extrene romanesti. Alaturi de presedinte, peste capul prim-ministrului si peste capul ministrului de Extrene si dandu-i chiar cu tifla partenerului sau de la Servicul de Informatii Extrene.

Ar mai fi de adaugat faptul ca, utilizand din plin pozitia pe care o are, in 2013, George Maior, in diverse modalitati, a transmis semnale opiniei publice interne si externe prin care, fara sa afirme vreodata in mod explicit ca ar tinti la functia prezidentiala, a creat sentimentul ca se califica pe deplin pentru o asemenea pozitie.

Dar de aici si pana la afirmatiile deloc intamplatoare si deloc singulare ale lui Dan Tapalaga este o distanta uriasa. Si nu Dan Tapalaga, omul de casa al Monicai Macovei si al lui Traian Basescu, ma preocupa in aceasta analiza. Desi nu este totusi lipsit de interse, sa vedem cum de a fost posibil ca un jurnalist, si nu unul oarecare, sa renunte atat de abrupt la independenta sa si mai ales la o scara de valori democratica. Ceea ce imi starneste reactia si ma alarmeaza in ultimul grad este ca, iata, exista personaje cu statut de personalitati publice care isi permit sa emita, nesanctionati in mod corespunzator, in Romania anului 2014, sub camauflajul unor judecati de valoare, idei tipice ale unui stat totalitar. Caci, daca democratia din Romania este, prin venirea la putere a USL – la doar o parte din putere –, pusa intr-un pericol mortal, astfel incat numai o institutie de forta ar mai putea salva aceasta tara, atunci e de rau. Daca numai interventia abrupta in politica de la Bucuresti a lui George Maior, utilizand intreaga infrastructura a Serviciului Roman de Informatii, ar putea pune ordine in democratie, atunci intr-adevar avem, din directia Traian Basescu, transmis semnalul clar ca exista personaje care se gandesc in continuare la o autocratie. Sau chiar la o dictatura.

Daca intr-un stat, pentru a evita disolutia sa, este necesar un personaj providential, asa cum crede Tapalaga, impins de la spate de Basescu, atunci e de rau. Fara a face vreo paralela intre indivizi, sa ne amintim totusi ca, in mintea multora, si Ion Antonescu, condamnat in final pentru crime de razboi, a fost un personaj providential. Ceea ce ma uimeste este ca au trecut totusi cateva zile si iata ca George Maior tace. Si nu face nici un efort pentru a contrazice scenariul lansat de Tapalaga. (Sorin Rosca Stanescu)

Sursa: CorectNews