Pretextul pentru declanșarea războiului troian l-a constituit dragostea dintre Elena și Paris. Pretextul pentru războiul din PNL este ura lui Cîțu împotriva lui Nazare. Dacă ar fi să îl credem pe Homer, idila dintre cei doi eroi ai antichității a fost autentică. În schimb, ura dintre Florin Cîțu și Alexandru Nazare este falsă. Un fals care sare în ochi.

Există în acest moment o tentație pronunțată a taberei pro Orban din PNL de a-l considera pe Alexandru Nazare un erou. Un viteaz care s-a opus cu strășnicie abuzurilor pe care Cîțu intenționa să le comită prin intermediul Ministerului Finanțelor. Și care, tocmai din acest motiv, a fost excomunicat și crucificat în piața publică. O parte dintre analiști, chiar dintre cei care pe bună dreptate critică la sânge guvernarea, înclină și ei către această supoziție falsă. Cum că Nazare ar fi un erou. Care până la demitere a acționat cu maximă discreție. Un paznic de nădejde al banilor statului. Nimic mai fals!

Alexandru Nazare, în poziția sa de ministru al Finanțelor, nu a făcut altceva decât să meargă mai departe pe calea bătută de Florin Cîțu. Argumente în acest sens sunt nenumărate. Nici măcar nu are rost să mă apuc acum să le număr. Pornesc de la premisa că nu a fost cu nimic mai breaz decât Cîțu. Și atunci de ce a fost izgonit din paradisul guvernării?

Alexandru Nazare a fost transformat în mod deliberat, în baza unei strategii politice riscante, dar bine gândite, într-un casus belli. Nici nu e foarte important pentru moment să aflăm cine anume l-a inspirat pe Cîțu să facă aceast mișcare năucitoare pentru Ludovic Orban. Și chiar pentru întreaga coaliție aflată la guvernare. A fost o lovitură directă care, pentru câteva momente, l-a aruncat pe Ludovic Orban la podea. Se va aduna de acolo, dar încă e numărat. Temperatura luptei interne din PNL încă îl dă câștigător pe Ludovic Orban. Cîțu trebuia să facă o mișcare pentru a accelera declinul acestuia și, concomitent, propria sa ascensiune. Iar soluția aleasă a fost această lovitură de baros dată pe neașteptate în scăfârlia unuia dintre cei mai importanți aliați ai încă președintelui PNL. Ejectarea lui Nazare, făcută practic peste noapte prin sfidarea conducerii PNL, unde Orban încă deține controlul, și totodată a coaliției cu care PNL a semnat o înțelegere care îl leagă de mâini și de picioare pe Cîțu, îi oferă acestuia din urmă pretextul de a rupe pisica. Și de a obține simultan mai multe avantaje. Preluarea interimatului de la Finanțe este un semnal pentru toți primarii din țară, mă refer desigur la primarii PNL, și pentru consiliile județene, că ar putea avea serioase avantaje financiare în beneficiul comunităților pe care le conduc, dacă îl susțin pe Cîțu. Și că vor fi ignorați și deci sancționați în caz contrar. Este primul punct marcat. Cel de-al doilea vizează gestionarea puterii din PNL până la alegeri. Prin această mișcare riscantă, Cîțu și-a arătat mușchii în fața conducerii politice a PNL unde, până una alta, Orban deține majoritatea. Premierul a trecut fluierând peste această majoritate. Ignorând-o cu desăvârșire. Oportuniști cum sunt, mulți dintre membrii staff-ului PNL vor înțelege semnalul și vor face obișnuita piruetă, schimbând în mare viteză tabăra. Al treilea punct marcat vizează USR PLUS. Cea mai importantă ofensivă mediatică a taberei pro Cîțu a constat în demonizarea lui Ludovic Orban pentru că, de dragul poziției sale de șef al Camerei Deputaților, le-a oferit pe tavă USR-iștilor unele dintre cele mai importante poziții în Guvern. Iar miniștrii USR, cei mai mulți dintre ei, sunt nevrednici. Apucând-o cu hotărâre pe acest drum, Cîțu nu mai are încotro și trebuie să meargă până la capăt. Începe curățenia în PNL pentru ca apoi, sub același pretext, al eficientizării actului de guvernare, să se dezlănțuie împotriva miniștrilor USR PLUS.

Aceast ultim punct marcat ascunde în spate o mare șmecherie. Pe de o parte, Constituția îi conferă premierului privilegiul de a schimba când dorește orice ministru, iar președintele, conformându-se și omologând o demitere, nu poate fi acuzat că îi ține partea lui Cîțu, deși e clar că i-o ține. Pe de altă parte, există o înțelegere scrisă și semnată de liderii coaliției care îi îngrădește lui Cîțu această putere de a schimba miniștri. Acum Cîțu a rupt practic această înțelegere, dar, începând epurarea cu Nazare care este de la PNL, se bazează pe faptul că nu va stârni o contrareacție a USR PLUS, întrucât acestui partid îi convine faptul că principalul său aliat se află momentan în dificultate.

Pus în fața faptului împlinit, după ce se ridică de la podea, dacă se mai ridică, Ludovic Orban fie se conformează și acceptă pierderea unei bătălii importante în războiul cu Cîțu, care are toate șansele să conducă la pierderea războiului final, fie primește provocarea și acceptă lupta chiar pe terenul ales de premier. Iar lupta nu poate avea altă finalitate decât retragerea sprijinului politic, lăsarea în minoritate a lui Cîțu, deci fără un suport parlamentar. Prea târziu însă, pentru că o moțiune de cenzură nu mai poate fi introdusă decât în următoarea sesiune. Până atunci, Cîțu taie și spânzură prin ordonanțe de urgență.

Chiar dacă încă nu se predă, Ludovic Orban pierde bătălia internă din PNL. (Sorin Roșca Stănescu)