După moțiunea de cenzură, cea mai gravă situație pentru un guvern o reprezintă respingerea de către parlament a proiectului bugetului de stat. O situație care, nu în spiritul legii, ci în virtutea bunului simț, trebuie să conducă la demisia imediată a respectivului guvern. Cabinetul Dăncilă se vede amenințat de un asemenea pericol, ceea ce ar crea un paradox de proporții: un partid care a obținut cel mai mare scor în alegerile ultimilor 25 de ani să fie primul cu bugetul trîntit. Ce ar urma după?

Niciodată în istoria post-decembristă România nu a stat atît timp cu bugetul nevotat precum se întîmplă azi. Recordul precedent îl deținea cabinetul Boc, în 2010, dar exista o anume scuză: avusesem alegeri prezidențiale în perioada elaborării bugetului aproape suprapuse cu o cădere de guvern prin moțiune de cenzură, ceea ce necesitat desemnarea unui nou candidat după prezidențiale, iar bugetul s-a adoptat și promulgat la jumătatea lunii ianuarie.
Acum, suntem în prima săptămînă din februarie, dar lucrurile sunt neclare, iar bugetul nici nu a fost adoptat de guvern.
Săptămîna trecută se vorbea de un vot în guvern vineri ori sîmbătă. Mai apoi, s-a amînat pentru mîine. Acum se aude că votul se va da abia vineri, după ce Dragnea s-a declarat nemulțumit de bugetele prea mari ale serviciilor.
Tăriceanu recunoaște, onest, că nu are idee cînd pleacă bugetul din guvern: ”Eu nu fac parte din Guvern. Nu am informații”.
Oricum, odată plecat, nu e nici pe departe gata povestea. Urmează dezbaterea în comisii, iar PMP deja anunță că are mii de amendamente. Și nu sunt singurii. Urmează votul pe articole, apoi cel per ansamblu, apoi o posibilă sesizare a CCR, cum am mai avut, în fine, o predictibilă retrimitere la parlament de către șeful statului.
Se poate ajunge, teoretic, în martie, ori chiar mai rău.
Peste toate, însă, există un risc teoretic de mari proporții ca bugetul să cadă în parlament.
În Camera Deputaților, alianța PSD-ALDE a pierdut majoritatea, la Senat mai rezistă un pic, deși sezonul transferurilor e în plină explozie, după cum se vede.
Ce se va întîmpla dacă bugetul pică?
În primul rînd, se va sparge gheață, fiind prima dată cînd s-ar întîmpla așa ceva.

Bugetul statului este considerat, sub aspect politic, un act de conducere statală, cu implicații uriașe de ordin economic, social si politic ale veniturilor și cheltuielilor bugetare de stat.

”Majoritatea autorilor din doctrina straina si romana au statuat rolul si importanta bugetului de stat pe care l-au vazut ca un plan de actiune, un plan financiar al statului, prin care sunt prevazute si autorizate veniturile si cheltuielile pentru o perioada limitata la un an.
In concluzie, rezulta ca, pe de o parte, bugetul este un act prin care puterea legislativa autorizeaza constituirea veniturilor si efectuarea cheltuielilor bugetare (corespunzator veniturilor planificate), iar pe de alta parte, bugetul public este un act planificativ al veniturilor si cheltuielilor bugetare pe o perioada de timp determinata, limitata, de obicei, la un an(…)Principiile bugetare din statul nostru au atat o semnificatie tehnica cat si una politica. Pe de o parte, sunt considerate ca fiind necesare unei bune gestiuni a finantelor publice, iar pe de alta parte sunt destinate sa faciliteze controlul Parlamentului asupra gestiunii guvernamentale.” se arată în lucrări de specialitate.

Tocmai aceste considerații conduc la obligativitatea demisiei unui guvern al cărui proiect de buget e respins de parlament, chiar dacă nici Constituția, nici vreo lege nu stabilește asta explicit.
E posibil, chiar probabil, ca guvernul Dăncilă să îngroașe obrazul în cazul unui eșec și să refuze demisia.
Chiar și așa, însă, împotriva lui s-ar deschide, cu acest prilej, un front de atac atît de generos încît adversarii politici nu ar avea nevoie de o pleașcă mai mare.
Guvernul Viorica Dăncilă nu ar intra în istorie doar ca unul al agramaților, ca un cabinet al incompetenței și al promisiunilor încălcate, ci și ca singurul care nu a reușit să își treacă bugetul prin parlament.
Vestea proastă pentru PSD e că, spre deosebire de moțiunea de cenzură, care trebuie să aducă un vot majoritar al adversarilor pentru a avea succes, proiectul de buget reclamă exact invers: un vot majoritar al guvernanților pentru a trece.
Dacă proiectul nu adună majoritatea voturilor parlamentarilor a căzut.
În prezent, lucrurile sunt deja pe muchie pentru PSD-ALDE, iar în zilele următoare ar putea ajunge chiar să piardă majoritatea efectivă.

De ce trage guvernul de timp cu adoptarea bugetului?
Și ce se ascunde în spatele scandalului cu serviciile secrete?

Ambele întrebări ar putea avea același răspuns: PSD încearcă din răsputeri să găsească voturile necesare trecerii bugetului.

O variantă ar fi importul de parlamentari despre care vorbea Codrin Ștefănescu, dar asta implică anumite negocieri la sînge, ceea ce durează. O variantă ar fi negocierea cu UDMR, dar costurile ar putea fi imense și financiar și electoral, pentru că alegerile bat la ușă, iar formațiunea lui Kelemen Hunor a anunțat deja că vrea să se radicalizeze la congresul din 22 februarie.
O alta, ar fi o înțelegere ocultă cu serviciile secrete, știut fiind că fiecare dintre acestea controlează un anumit număr de aleși.
Deocamdată, PNL critică dur bugetul și spune că se bazează pe ficțiuni, UDMR se declară nemulțumită, PMP promite că îl va face franjuri, la fel Pro România, iar USR vorbește de „un buget al minciunii şi al aducerii României în criză”.
O trîntire a bugetului ar da opoziției un mare balon de oxigen electoral în perspectiva europarlamentarelor.

Dacă serviciile secrete se declară mulțumite, însă, de sumele alocate, în creștere spectaculoasă față de anul trecut (+69% STS, + 20% SPP etc), e de așteptat să-și mandateze oamenii să voteze bugetul, altfel riscă să piardă banii respectivi.
Desigur, în acest caz se pune întrebarea ce a fost cu ieșirea de ieri a lui Dragnea împotriva sumelor alocate serviciilor?
Teatru ieftin, ca de obicei. Nu e exclus ca sumele alocate serviciilor să fi fost dinadins majorate exagerat tocmai pentru ca să poată fi ajustate ulterior, lăsînd impresia că bărbatul politic Dragnea le-a ”taxat” fără milă.

La cum joacă liderul PSD, însă, nu ne-ar mira nici chiar ca sumele să rămînă exact cum sunt acum; deja ne-am plictisit cu toții de anunțurile și amenințările sterile de după alegeri ale lui Dragnea. Dacă ar fi fost după ele, SPP, spre exemplu, ar fi avut acum bugetul înjumătățit, nu majorat cu 20%.
Să fim atenți, deci, la cine și cum votează bugetul de stat, va fi o dovadă clară – dacă mai era nevoie – că voturile se prestează la ordin, fără legătură cu interesul cetățeanului. (Bogdan Tiberiu Iacob)