Există un fenomen care nu mai poate fi ignorat, fie că vorbim despre România, fie că privim spre restul lumii occidentale: oamenii își doresc tot mai mult să aibă un cuvînt de spus în deciziile care le afectează viața. Vor să fie ascultați, vor să participe, vor să conteze. Problema este că, exact în acest moment, clasa politică se îndreaptă în direcția opusă, tăind tot mai brutal din spațiul de exprimare al cetățeanului și impunînd decizii „de sus”, indiferent de votul popular, este concluzia unor studii recente ale rectorului Babeș-Bolyai, psihologul fost ministru Daniel David, a căror esență v-o prezentăm mai jos.

Două exemple recente din România ilustrează perfect această tendință, în opinia noastră, pornind de la constatările lui David. Anularea alegerilor prezidențiale din 2024, pentru că rezultatul nu a fost cel „dorit” de anumiți actori instituționali, a transmis un mesaj limpede: votul tău poate fi anulat dacă nu produce cîștigătorul potrivit. Mai recent, desemnarea de către președintele Nicușor Dan a unui candidat de premier care fusese deja respins de electorat în 2024, prezentat acum drept un fel de salvator providențial, completează tabloul unei elite politice care acționează tot mai mult împotriva, nu alături de, voința cetățenilor.

Ce s-a schimbat în psihologia românilor

Fostul ministru al Educației, Daniel David, a publicat în 2015 o amplă analiză asupra profilului psihologic al românilor, măsurînd cît de colectivistă sau individualistă este o societate, cît de concentrată este puterea în interiorul ei, cît de bine tolerează incertitudinea, dacă modelează comportamentul social mai mult prin recompense sau prin pedepse, și dacă privește mai mult spre viitor sau spre trecut.

Acum, un deceniu mai tîrziu, David revine în revista Dilema asupra propriilor previziuni și constată că realitatea a luat o turnură pe care nu o anticipase complet. România rămîne o societate cu o concentrare extremă a puterii și cu o toleranță foarte scăzută la incertitudine, comparativ cu media europeană. În același timp, însă, sub presiunea generațiilor tinere, scorul de colectivism a scăzut semnificativ față de 2015, semn că societatea românească se mișcă, încet, spre un profil al individului autonom – al cetățeanului care nu mai acceptă necondiționat ca „șefii” să decidă în locul lui.

Mai îngrijorătoare este însă o altă schimbare: românii au început să se orienteze tot mai puțin spre viitor și tot mai mult spre prezent și spre trecut, idealizîndu-l și refuzînd tot mai des sacrificiile prezente în numele unor beneficii viitoare. Cu alte cuvinte, o societate care, în urmă cu zece ani, mai era dispusă să „rabde” pentru o recompensă ulterioară, devine astăzi o societate care vrea recompensa acum, fără să mai creadă în promisiunile pe termen lung ale clasei politice.

Cetățenii reclamă un cuvînt de spus, politicienii îi elimină complet de la microfon

David identifică un proces global de „emancipare”: oamenii vor o implicare directă în deciziile care îi afectează, alimentați mai ales de internet și de rețelele sociale. Acest proces a adus, în paralel, și o explozie a pseudo-științei și a pseudo-cunoașterii, care a erodat și mai mult încrederea dintre oameni și instituții, afirmă el.
În Occident, acest val de emancipare zdruncină democrațiile deja consolidate. În România însă, unde instituțiile erau și înainte fragile, iar sistemul educațional produce de peste două decenii un nivel ridicat de analfabetism funcțional, efectul este cu mult mai violent. Practic, cetățeanul român cere tot mai insistent să fie ascultat, exact în momentul în care instituțiile statului – de la sistemul electoral la modul în care se desemnează un premier – îi arată, repetat, că vocea lui nu contează.

Concluzia: terenul perfect pentru antisistem

Această combinație – pe de o parte o populație tot mai puțin dispusă să mai aibă răbdare și tot mai dornică să decidă singură, pe de altă parte o clasă politică care răspunde prin anularea voturilor și impunerea unor soluții „de sus” – este, de fapt, rețeta perfectă pentru creșterea susținerii partidelor și liderilor anti-sistem, mai afirmă David.

Nu pentru că românii ar fi deveniți brusc iraționali, ci pentru că li se confirmă, prin fapte, exact lucrul de care se plîng: că sistemul nu îi reprezintă și nu intenționează să o facă.
Întrebarea pe care o pune, în esență, analiza lui Daniel David rămîne valabilă și astăzi, poate chiar mai actuală decît în 2015: ”ce faci, ca țară, cu un asemenea profil?”. Și ce faci, completăm noi, atunci cînd propriile instituții, în loc să-l corecteze, îl adîncesc? (Bogdan Tiberiu Iacob)