Un nou scandal la Bucuresti. Despre un scandal mai vechi. Este vorba despre pumn. Sau despre un dos de palma. Cel mai celebru pumn sau dos de palma din istoria acestei tari. Va amintiti pumnul sau dosul de palma prezentate, cu obstinatie in campania electorala, drept instrumentele de convingere utilizate de candidatul Traian Basescu, ajuns apoi, de doua ori, sef de stat? Victima fiind un copil, prezent intamplator si in chip nefericit, in preajma omului politic, la un miting electoral desfasurat la Ploiesti. Pentru pumn sau dosul de palma s-a depus chiar juramant pe Biblie. La ora de super varf a confruntarii finale dintre ultimii doi candidati prezidentiali. Iar acum ciorba este reincalzita.
Traian Basescu, probabil pe buna dreptate, a declarat ca daca acest film ar fi fost aruncat pe piata nu cu 10, ci cu 3 zile inaintea alegerilor, el ar fi pierdut in cursa pentru Cotroceni. Cred ca asa e. Prezentarea, mult prea mult timp a dramaticului filmulet si cu mult prea multa insistenta, a creat o imensa emotie in populatie. Iar unul dintre efecte a fost sentimentul ca Presedintele este tinta unui atac disproportionat. El a fost victimizat. Iar emotia s-a intors in favoarea lui. In loc sa genereze revolta, a generat compatimire. Sub aspect electoral, expertii au apreciat ca modul in care a fost gestionat scandalul filmuletului, de catre “televiziunile mogulilor”, a reprezentat o gafa.
Alegerile s-au terminat cu victoria lui Traian Basescu, intr-un haos si un scandal general, iar filmul a devenit istorie. Nu a mai avut nimeni timp sa se intrebe cum de a fost posibil ca, peste noapte, sa apara un institut care sa-i dea, hocus – pocus, un verdict de nevinovatie Presedintelui. In sensul ca nu a dat cu pumnul. In sensul ca filmul a fost trucat. Desi, asa – zisul institut avusese lipsa de profesionalism si de decenta, incat sa se pronunte, fie si in pripa, nu pe o inregistrare originala, ci pe o simpla copie. Ceea ce este in afara tuturor regulilor.
Si iata ca acum, dupa aproape un an, jurnalistii descopera ca nici nenorocita de copie, in care aparea pumnul sau palma, nu mai exista. Ca “s-a deteriorat”. Iar “deteriorarea” a fost facuta de cine credeti? Chiar de catre expertii acestui asa – zis institut. S-a mai pomenit vreodata asa ceva? O institutie a statului face sluj in fata unui presedinte pentru a-l ajuta sa scape bazma curata. Ma rog! Ca sa izbuteasca, incalca toate standardele profesionale, expertizand o copie si nu un original. Ma rog! Apoi cu o viteza nefireasca, adica nemaintalnita in anale, ofera un verdict public. Presedintele este spalat. Ma rog! Dar dupa toatea astea, sa mai distrugi si proba si sa mai si recunosti ca ai distrus-o, asta intrece orice imaginatie. Ceea ce relatez mai sus, ceea ce au relatat, ieri, presa si televiziunile, chiar s-a intamplat. Intr-un stat al Uniunii Europene, care se cheama Romania. Intr-un stat in care nimeni, pana in acest moment – ma refer la institutiile abilitate ale statului – nu a sesizat faptul ca o institutie oficiala recunoaste ca a distrus o proba legala. Aceasta fiind o fapta penala. (Sorin Rosca Stanescu – www.sroscas.ro)