Despre alegerile pentru București se spune că dau, în bună măsură, tonul pentru cele parlamentare; în fapt, s-a dovedit, deja, că un partid care dă primarul general are, fie și doar prin asta, suficiente resurse pentru a ataca performanța politică de vîrf. În mod firesc, parcurgînd lista candidaților pentru București ar trebui să ne facem o idee despre forța partidelor autohtone și despre cît de pregătite sunt pentru guvernarea țării. Din păcate, o analiză succintă a ofertei e deprimantă, discursul politico-administrativ al celor mai mulți concurenței frizînd mai degrabă delirul mistic, ca să nu mai vorbim de extremism în toată regula.

O primă observație importantă, parcurgînd lista celor 12 candidați rămași în cursa pentru primăria generală este că lipsesc numele importante ale politicii, deși vorbim, probabil, de a treia funcție în stat, ca putere și influență.

Paradoxal, cel mai răsunător nume de pe listă e al lui Adrian Severin, candidat fără șanse al partidulețului lui Marian Vanghelie. Din nefericire, cartea de vizită impresionantă a fostului pesedist e anihilată de condamnarea sa la închisoare, într-o primă fază. Dincolo de asta, fostul reprezentant al grupării pro-occidentale a FSN a devenit, în ultimii ani, un eurosceptic înrăit, fiind suspectat chiar de rusofilie.

Cele două mari partide, PSD și PNL, nu rup nici ele gura tîrgului. Social-democrații promovează o fostă ziaristă fără prea multă experiență și greutate politică, Gabriela Firea, dar foarte pătrunsă de învățături biblice. ”Nu credeam să găsesc eu vreodată un bărbat, un partener de viaţă care să se trezească şi primul lucru, după ce şi-a făcut toaleta, să înceapă să se roage. Şi seara la fel. Mergem împreună la biserică, la mănăstire şi punem totul prin prisma credinţei. Toate deciziile pe care le luăm sunt după ce ne-am consultat spiritual. Şi de aceea am fost  foarte hotărâtă în ceea ce fac. Aceasta este cheia, secretul: puterea în mine de la rugăciune” spunea candidata de azi într-un interviu. Să ne mai mirăm de formula ”Gabriela Firea a fost trimisă de Dumnezeu să facă ordine în Capitală” rostită la lansarea unuia dintre candidații PSD de sector, zilele trecute? Măcar suntem liniștiți știind că deciziile administrative ale viitoarei primărițe vor avea OK-ul prealabil de la suprema instanță morală.

Liberalii, la rîndul lor, au ieșit, mai mult de nevoie, cu un candidat șters, Cătălin Predoiu, și care pur și simplu nu a vrut această calitate. Un candidat care a fost adus în regim de urgență pentru a repara dezastrul de imagine provocat partidului de precedentul candidat, Marian Munteanu, cel care promitea să administreze Capitala cu principii ultra-ortodoxe și să elimine ideea de stat laic.

Cine sunt, însă, restul candidaților, acele personaje mai puțin spre deloc cunoscute, dar care reușesc fără probleme să își adune semnăturile de sprijin necesare :

Mirel Amariţei – candidatul partidului ProDemo. În 2014 a candidat la președinție, adunînd vreo șapte mii de voturi, deși strînsese peste 200.000 de semnături de susținere. La vremea respectivă, el declara public că, din calitatea de presedinte al Institutului de Cercetare Studii Comportamentale şi Biometrie facuse niste cercetari socio-comportamentale prin care a studiat direct subconstientul alegatorilor și astfel ar fi ajuns la formula perfecta a partidului politic, in acceptiunea romanilor – adica partidul Prodemo.
”Intr-o minunata seara, am luat decizia de a efectua un studiu avand ca produs o formatiune politica afland in acest sens ce doreste romanul de la un partid politic si cum vrea sa arate o formatiune perfecta, studiind subconstientul acestuia. In cadrul unui test, respondentul este pus in fata unui monitor, in care se deruleaza diverse semne si imagini. Aparatura receptioneaza semnalele transmise de creier, ca reactie la stimulii vizuali si auditivi. Tot prin testare socio-comportamentala s-a stabilit si simbolulul partidului, spirala dacica, incadrata de un patrat de culoare rosie, chiar si culorile insemnelor formatiunii le-am stabilit in urma acestei cercetari” relata Amariței într-un interviu, acum doi ani.

Daniel Barbu – ALDE. Bucureștenii se așteptau să candideze Tăriceanu, dar a fost trimis, în locul lui, un fost ministru al Culturii debarcat din post cu scandal, după ce declarase că din banii pentru bolnavii de HIV/SIDA ar face mai bine festivaluri Shakespeare.

Cătălin Berenghi – independent. Fost combatant în Legiunea Străină, e enervat de legea anti-legionari a lui Crin Antonescu, pentru că nu îi e clar dacă i se aplică și lui sau nu. A devenit celebru după ce a aruncat un cadavru de porc pe locul unde ar trebui să se construiască cea mai mare moschee din România. ”Voi trimite scrisori către Vatican, către conducătorii lumii islamice, merg până în pânzele albe. Dacă toţi lasă capul jos, eu nu vreau. Dacă de-a lungul sutelor de ani acest pământ a fost numit „scutul creştinătăţii împotriva islamului”, dacă Ştefan cel Mare a fost numit de Vatican „atletul creştinătăţii”, alţii s-au jertfit pentru ţară, noi în 2015 ne batem joc? Nu!” promite candidatul.

Nicuşor Dan – USB. Ne -a explicat pe îndelete ce vrea să facă în București. Ce nu explică e din ce bani își susține o campanie, totuși, destul de costisitoare, a doua din ultimii patru ani.

Bogdan Diaconu – PRU. Candidat naționalist, acuzat de extremism, anti-maghiar, anti-migrație, anti-Merkel, anti-Soros, anti-UE etc, creator al unei grupări paramilitare care ar trebui să rezolve probleme cetățenești. ”Suntem total împotrivă ca în cetatea pe care Vlad Țepeș a transformat-o în capitala României să fie o moschee a statului turc! Musulmanii din București au destule locuri de rugăciune, dar discrete, cred că am fost destul de toleranți, prin comparație cu Turcia sau cu țările arabe care nu vor să audă de biserici creștine pe teritoriul lor! De aici și până la a transforma Bucureștiul într-o efigie a islamului e o cale pe care nu trebuie să o parcurgem cu niciun chip(…) Mi-ai luat resursele, mi-ai luat bunăstarea, mi-ai luat demnitatea, dar nu-mi lua sufletul și credința! Acceptarea imigranților musulmani înseamnă un atac la sufletul și la credința acestui popor” declamă candidatul.

Petrică Dima – PSRO. Fost polițist, a făcut la un moment dat un transplant de ficat, iar când s-a trezit din operaţie pretinde că l-a văzut pe Isus Hristos.
„Sunt unul dintre fericiţii cetăţeni care s-a întors din moarte. Sunt un învingător, mi s-au prezis multe morţi. După ce am revenit la viaţa l-am văzut pe Isus Hristos. Mi-a apărut a patra zi după ce m-am trezit din operaţie. Mi-a apărut de sus, s-a lăsat aşa în jos, un praf, o pulbere şi mi-a apărut chipul lui Isus Hristos, cu plete, cu barbă şi deodată mi s-a luminat. Mi-a zis că o să fiu un alt fel de om şi să fac bine. Nu mi-a vorbit, mi-a transmis că trebuie să fiu mai aproape de oameni” a relatat presei candidatul.

Bun, altul care pare să aibă legătură directă cu Administrația Supremă. Să zicem că e de bine…

Iulia Gorea Costin – PNŢCD. Marele partid de odinioară, din care a mai rămas ștampila, a riscat zdravăn trimițînd la primăria generală o candidată de peste Prut pe care nu o cunoaște nimeni la noi. În Chișinăul ei, unde o știe toată lumea, ca soție de fost primar, a candidat și a luat cîteva mii de voturi.
Candidata își face campanie cu niște interviuri halucinante, în care întrebările par desprinse din ”oracolele” adolescentine ale anilor 80, iar răspunsurile sunt pe măsură.

”Prioritare rămân investițiile pe care le facem în sufletul uman, în înțelegerea că venim pe Pământ și plecăm ca Suflet. Înțelegând acest adevăr, respectând divinitatea din noi și din alții avem șansa eliberării din chinurile ignoranței, pe care le creăm rătăcind prin hățișurile materiei(…)
Consider că suntem martorii unei etape de tranziție de la o lume preponderent materială la cea spirituală. Această epocă a fost anunțată de toate culturile și religiile lumii. Semnele timpului pe care-l trăim ne forțează să înțelegem că adevărata bogăție o constituie dimensiunea sufletească, or, cu adevărat, bogat este cel care dăruiește. De criză sunt afectați cei care au devenit în timp robii materiei, ai aparențelor, ai fericirilor iluzorii și trecătoare .
Suntem purtătorii experienței umane ancestrale. Modele ale conștiinței superioare întâlnim în toate religiile lumii: în budism – Bu­d­ha, în islamism – Mohamed, în iudaism – Moise… Noi, creştinii, suntem chemaţi să ur­măm Calea, Adevărul şi Viaţa, deschisă lumii de Isus Hristos-Dumnezeu Cuvântul Întrupat” spune Gorea-Costin, într-un interviu apărut azi. Nu că cele mai vechi ar fi altfel.

Niculae Neamţu – Partidul Republican. De pe siteul partidului său aflăm cîte ceva despre modul său de gîndire:
”Potrivit lui Kant, numai o constituţie republicană poate fi conformă drepturilor omului, pentru că binele suprem se regăseşte în constituţionalismul republican şi în pacea eternă, accentul fiind pus pe virtuţile necesare politicilor republicane, cu menţiunea că discursul republican rămâne, în principal, preocupat de problemele instituţionale şi de valorile etice ale legilor guvernării. Aşa după cum pleda Kant, pentru ca o fiinţă liberă să poată acţiona în funcţie de ceea ce-i porunceşte conştiinţa, nu trebuie să se considere o verigă într-un lanţ cauzal, ci, dimpotrivă, să fie ea însăşi o cauză, sau altfel spus: o fiinţă autolegislativă. Concilierea dintre natura şi libertatea umană a fost, este şi va rămâne o prioritate. Singura punte între aceste două sfere suverane, este dat de un anume temei al unităţii. Parafrazându-l pe Kant, aceasta s-ar traduce prin faptul că moralitatea trebuie să aibă o influenţă asupra lumii reale. Altfel spus: libertatea nu trebuie să fie un ideal gol. Pledoaria pentru libertate ca fapt ţine de imperativul admiterii armoniei generale. Altminteri am înnebuni, a conchis Kant”.

Sunt ceva șanse ca măcar Pleșu și Liiceanu să-l voteze, zicem noi…

În fine, Robert Turcescu – PMP. Lumea îl aștepta pe Traian Băsescu, dar s-a trezit cu ziaristul de la Unde TV. Are avantajul carismei și al notorietății, dar și un episod bulversant, nici pînă azi lămurit.
”Nu am trait o eliberare mai mare, o sarbatoare mai mare, nu am auzit lucruri mai frumoase in sufletul meu decat astazi dupa ce m-am eliberat de povara asta. Am cautat adanc in mine. Intr-un fel sau altul mi-am dat seama ca e necinstit, ca nu pot sa va mai mint, ca trebuie sa marturisesc. Eu nu mai pot sa traiesc asa. Astazi va spun, din moment in care m-am decis sa public aceste documente, da eu le-am pus acolo mi le acum si sunt ale mele. Astazi mai mult ca oricand sunt impacat(…)Nu stiu de ce am stat atat, pentru ca acum a venit momentul, asa a vrut cel de sus. Lucrurile astea tin de ceva mult mai inalt.
Sfarsitul nu este aici” declara el, cînd cu celebra auto-deconspirare ca ofițer acoperit al serviciilor.

Un discurs atît de delirant încît criticul Alex Ștefănescu a încercat să-l scuze, într-un material: ”Cred, în sinea mea, că intensitatea ieşită din comun a trăirilor sale, ardoarea cu care s-a manifestat ca ziarist de mare clasă, ca şi exasperarea provocată de imposibilitatea îndepărtării de la conducerea ţării a unor personaje cinice şi iresponsabile l-au făcut pe Robert Turcescu să-şi piardă minţile şi să creadă că a fost ofiţer acoperit!”.

Una peste alta, cum spuneam, o ofertă ”subțire” pentru bucureșteni și, poate mai grav, una care pare să confirme teza tot mai vehiculată – în special de Băsescu și Tăriceanu – că asistăm la o compromitere controlată a clasei politice, pentru ca butoanele conducerii să treacă, total, în alte mîini.

Dacă asta e oferta pentru locale, ne e groază să ne imaginăm ce va fi în toamnă, la parlamentare.(Bogdan Tiberiu Iacob)