Reizbucnește scandalul Roșia-Montană. Se finalizează în câteva zile, așa se spune, un proces greu. Desfășurat peste ocean. Și care are drept miză o sumă aproximată la trei miliarde de dolari. Pe care România ar urma să o piardă. Nu să o câștige. În această eventualitate, s-a declanșat de pe acum o uriașă dispută. Cine va răspunde? Și cum?
În 2014-2015, în România a avut loc o aprinsă dispută politică. Legată de zăcămintele de aur de la Roșia-Montană. O companie canadiană, Gold Corporation, cea care dorea să obțină dreptul de exploatare, s-a aflat în epicentrul scandalului politic care avea loc în România. În spatele lui Gold Corporation s-a aflat mai întâi George Soros, interesat în valorificarea aurului românesc, și apoi Beny Steinmetz, un alt om de afaceri de succes, care a reușit să-l surclaseze pe promotorul fundațiilor care-și desfășura activitatea sub deviza „O societate deschisă”. În vederea exploatării, care trebuia să se desfășoare pe bază de cianuri, fiind periculoasă pentru întreg ecosistemul, Gold Corporation a făcut o serie de acte preparative. A cumpărat pe nimic o serie întreagă de proprietăți deținute de locuitorii din zonă, lipsiți în acea perioadă de elementare mijloace de trai, pentru că, minele fiind închise, nu aveau locuri de muncă, a cumpărat lăcașuri de cult, clădiri din patrimoniul național și a și trecut la strămutarea unor cetățeni. Pe alții i-a înrolat, motivându-i în sensul că vor avea un loc de muncă. În zona Roșia-Montană, armonia s-a dus pe apa sâmbetei și oamenii au început să se încaiere, fiind stimulați și de la București, de grupuri de interese diferite.
Pentru ca la Roșia-Montană să poată să înceapă lucrările, era nevoie de sute de avize de mediu. Multe dintre acestea nu puteau fi date din cauza pericolului generat de cianuri. Și în ceea ce privește politica la vârf, s-au creat două tabere. Scandalul a fost upgradat atunci când, publicând o serie de grafice, eu am demonstrat că pe bursa de la Toronto, deși nu începuse niciun fel de exploatare la Roșia-Montană, se câștigau bani la greu. Din specularea prețului acțiunilor. De câte ori Traian Băsescu, la acea vreme președinte, făcea declarații prin care-și manifesta rezerva față de proiect, prețul acțiunilor scădea vertiginos. După care, de câte ori Victor Ponta, un partizan declarat al proiectului și prim-ministru, se lansa în declarații contrare, prețul acțiunilor creștea la fel de vertiginos. Cine știa să speculeze, câștiga sume uriașe de bani, fără ca vreo tonă de aur să fi fost extrasă. Dar cine știa să speculeze? Doar cei bine informați. Doar cei care știau din timp ce urma să declare Traian Băsescu pentru ca acțiunile să se ducă în jos, și, câteva zile mai târziu, ce urma să declare Victor Ponta pentru ca acțiunile să se ducă în sus. I-am acuzat pe cei doi că sunt complici ai unei conspirații economice împotriva României. Victor Ponta l-a somat pe Crin Antonescu să mă dea afară din partid. Utilizând chiar expresia „ori eu, ori Sorin Roșca Stănescu”. Iar Traian Băsescu a făcut împotriva mea plângere penală. Niciunul dintre demersuri nu a avut urmări. Dar scandalul politic s-a amplificat atât de mult, încât Parlamentul nu a mai avut încotro și a instituit o comisie intitulată „Roșia-Montană”, alcătuită din reprezentanți ai tuturor partidelor. S-a muncit mult în acea comisie, au fost audiate sute de persoane, dintre care zeci de specialiști, au fost cercetate documente și, în final, a fost întocmit un raport. Proiectul Roșia-Montană a fost respins. Esențial însă este că la capătul acestui raport exista un dispozitiv care cuprindea, cu subiect și predicat, patru capete de acuzare împotriva unor persoane, unele dintre ele demnitari, care au eliberat în mod ilegal fel de fel de avize. Demersurile vizând exploatarea au fost sistate, dar din păcate nu s-a dat curs, așa cum ar fi fost cazul, probelor incriminatorii. Victor Ponta tuna și fulgera atâta timp cât a fost premier, dar și după, când în locul lui a venit Dacian Cioloș. El încă de pe atunci anunța că Gold Corporațion va da statul român în judecată și că, având dreptatea de partea sa, va câștiga miliarde de dolari sub forma unor despăgubiri. Aceste afirmații ale lui au fost intens folosite împotriva României pe parcursul desfășurării procesului.
Acum ne apropiem de un deznodământ care se anunță a fi în defavoarea României. Premierul Marcel Ciolacu a spus că va dezgropa și va scoate la lumină toate documentele legate de acest caz. Să o facă! Să o facă chiar începând cu raportul scris prezentat de Comisia parlamentară „Roșia-Montană”. Victor Ponta a sărit și el ca ars, acuzându-l pe Dacian Cioloș că ar fi complotat împotriva intereselor statului român, făcând demersurile necesare pentru ca zona Roșia-Montană să fie declarată patrimoniu UNESCO. În această situație, Dacian Cioloș a procedat corect. Acolo, în minele deschise de către romani, există o serie de vestigii care prezintă o valoare enormă pentru întreaga umanitate. Și de acele vestigii, în numele unor câștiguri efemere, nu trebuie să se atingă nimeni. Nu Dacian Cioloș este vinovat dacă statul român va pierde două sau mai multe miliarde de dolari. Ci acei oameni politici de la București care, în paradisuri fiscale, au ascuns banii câștigați de pe urma acestei afaceri. Iată care ar trebui să fie ținta procurorilor DNA, în caz că vor deschide un dosar și că faptele nu sau prescris.