Scandalul interceptarilor ia amploare. Si ma refer acum la acele interceptari, milioane si milioane, puse in carca autoritatilor din Statele Unite. Sunt fapte, de acum, recunoscute. Si anchetate in Congres. La Washington. Bomboana pe coliva o reprezinta ascultarea, timp de peste zece ani, a telefonului cancelarului Germaniei, Angela Merkel. Dar, evident, dincolo de acest incident extrem de spectaculos, ramane realitatea ca liderii lumii au fost urmariti cu timpanul, daca nu cumva si altfel, de Statele Unite. Raul a fost facut. Exista si vreun folos? Si daca da, Romania are ceva de castigat?

In Congresul Statelor Unite, cu ocazia anchetei, un inalt ofical american, la curent cu intreaga situatie, a dat o declaratie, sub juramant, prin care confirma interceptarile, dar afirma ca ele au fost facute nu cu personal american, ci pe mana unor parteneri. Ce putem deduce de aici? Ca in cazul interceptarilor liderilor europeni, de fapt, a tuturor decidentilor cat de cat importanti, Statele Unite au beneficiat de logistica si personalul puse la dispozitie chiar de autoritati ale unora dintre aceste state. Ce se ascunde sub aceasta informatie?

Este de presupus ca niciunul dintre guvernele care in prezent protesteaza si ii cer socoteala celui mai puternic om al lumii, presedintele Barack Obama, nu ar fi implicat. Pur si simplu nu-mi pot imagina ca, in mod oficial, Germania protesteaza si ca, in mod neoficial, aceeasi Germanie ar fi colaborat pentru interceptarea cancelarului Angela Merkel si a altor decidenti. La fel stau lucrurile in ceea ce priveste Franta sau Spania. Si, pe rand, pe masura ce alte si alte guverne se razvratesc impotriva interceptarilor, se restrange si numarul statelor europene care, conform declaratiei sub juramant din fata Congresului american, ar fi cooperat, oferind interceptarile Statelor Unite.

Ajungem astfel la o ipoteza tulburatoare. Si subliniez faptul ca, de aici incolo, nu fac decat sa construiesc un scenariu. Sa presupunem ca unul dintre cei mai fideli aliati strategici ai Statelor Unite, Romania, s-ar fi implicat in aceasta vasta operatie. Si ca, de pe teritoriul Romaniei, utilizandu-se satelitii sau alte dispozitive de acest fel, s-ar fi facut, in totalitate sau in parte, intercepterile decidentilor europeni. Intr-o asemenea eventualitatea, Bucurestiul ar fi participat la una dintre cele mai vaste operatiuni de incalcare a drepturilor omului, dar si a suveranitatii altor state. Daca asa ar sta lucrurile, atunci, intr-adevar, parteneriatul cu Statele Unite ar trebui sa fie nu numai extrem de bine consolidat, ci si cu adevarat profitabil pentru Bucuresti. In mod normal nimeni nu-si asuma asemenea riscuri fara a beneficia de un castig substantial. In paranteza fie spus, sa nu uitam, atunci cand vorbim despre riscuri, ca tine de natura politici ca oricand Statele Unite sa se spele pe maini si sa arunce bomba gata sa explodeze in gradina altui stat. Afirmand, pur si simplu, ca a primit cadou respectivele interceptari. Si ca nu putea sa le refuze. La fel cum trebuie sa se fi intamplat lucrurile si in cazul interogatoriilor sub tortura ale unor teroristi, reali sau presupusi, efectuate in locatii europene, se banuieste, in mod intemeiat, inclusiv in Romania.

Extrapoland, sunt silit sa constat ca inca nu am aflat cu ce s-au ales autoritatile de la Bucuresti in urma unor senzationale anchete, finalizate la Washington, prin care importante societati americane au fost acuzate, cu probe, ca au transmis informatii unor oficiali ai altor state, inclusiv din Romania, pentru a obtine castiguri ilegale in baza unor acte de coruptie. Societatile respective, in schimbul unei amenzi platite trezoreriei americane, au scapat cu fata curata. Dar autoritatile de la Bucuresti s-or fi ales cu ceva? Macar cu informatii despre demintarii corupti?

Intrucat evenimentele sunt in plina desfasurare, iar uriasul scandal este abia la inceput, nu ne ramane decat sa asteptam, cu rabdare si cu incredere, raspuns la toate intrebarile formulate mai sus. Si chiar la ipotezele lansate. (Sorin Rosca Stanescu)

Sursa: CorectNews