Cel mai recent rezbel politic îl opune pe deputatul independent Remus Cernea președintelui Camerei Deputaților, motivul dihoniei fiind așa-zisa lipsă de respect a primului față de protocolul instituției. Mai pe scurt, ceea ce deranjează sunt pletele, barba și tricourile non-conformiste pe care Cernea le poartă în timpul ședințelor. Ai crede că e ceva inedit, dar nici pomeneală: istoria se repetă cu brio chiar și în acest caz aparte.

Președintele Camerei, pesedistul Valeriu Zgonea, încearcă de ceva vreme să creeze un nou Cod de conduită al parlamentarului, care să impună o anume ținută aleșilor neamului. Principalul contestatar este deputatul fost PSD Remus Cernea, care arată și se îmbracă mai degrabă ca un star rock. Enervat de pretențiile lui Zgonea, deputatul independent anunță nu doar că nu se va conforma cerințelor, dar are de gînd să o facă și mai lată, pregătind, drept ținută, tricouri cu trupe rock precum Metallica ori Pink Floyd. „Nimeni să nu cuteze în Parlament să se atingă de pletele mele. Eu voi rămâne acelaşi” amenință Cernea, contactat de Gîndul.

E amuzant, dar conflictul celor doi demnitari îl reproduce pe cel dintre alte două personaje ale politicii mioritice, cu mare greutate, mai precis Regele Carol al doilea și țărănistul Ion Mihalache.
Astfel, în urmă cu 83 de ani, anul în care se năștea Ion Iliescu, un mare lider politic a ratat învestirea ca premier din cauza ținutei non-conformiste la care nu concepea să renunțe nici în interiorul marilor instituții ale statului. E vorba de sus-pomenitul Ion Mihalache, renumit pentru portul țărănesc, în special cămașa lungă, scoasă din pantaloni, și pentru absența cravatei.

În ziua de 4 octombrie 1930, național-țărănistul Iuliu Maniu a depus mandatul de premier, ceea ce a condus la negocieri politice urgente pentru un nou cabinet.
Ceea ce a urmat e relatat de fostul diplomat francez la București, Henri Prost, martor direct la evenimentele vremii, în cartea sa, ”Destinul României”:
”Național-țărăniștii au încercat să obțină desemnarea lui Mihalache în locul lui Maniu. Dar suveranul – care avea să își silească miniștrii să poarte vara redingotă de alpaca gri și joben de aceeași culoare – nu ar fi agreat un președinte al executivului care se încăpățîna să-și poarte cămașa peste pantaloni”.
Urmarea: premier a fost desemnat un politician mai ”protocolar”, respectiv George Mironescu, iar Ion Mihalache a trebuit să se mulțumească doar cu fotoliul de ministru de Interne, unde cămașa sa țărănească putea trece oleacă mai neobservată.
O poveste din care, mai în glumă, mai în serios Cernea, ”rebelul fără pauză”, poate trage învățăturile de rigoare: anume că nonconformismul poate fi asumat, cu mult curaj, chiar și în politică; în egală măsură, însă, are prețul său, uneori mare…(B.T.I.)