Taifun în serviciile secrete, cu puțin timp înaintea alegerilor parlamentare. DNA dă iama în șefii ”Doi și un sfert”, dar rade și ministrul de Interne, apropiat al șefului SRI, Florian Coldea. Dar, șefa DNA nu e și ea o apropiată a lui Coldea? Spunea Băsescu, nu demult, că trei dintre oamenii lui au arestat alți trei. Acum, să fi început rezbelul și între cei trei rămași (de fapt doi, după plecarea Liviei Stanciu la CCR)? Răspunsul e, mai mult ca sigur, da.

Răfuiala DNA cu DIPI (Doi și un sfert):

– potrivit comunicatului procurorilor, agenții secreți ai Internelor au cheltuit discreționar fondurile, tot secrete, puse la dispoziția lor. ”Lipsa de transparenţă în administrarea fondurilor operative a condus la aruncarea în derizoriu a destinației legale a fondurilor operative, respectiv realizarea securității naționale.
Din probele cauzei a reieşit că au fost cumpărate bunuri care nu au nicio legătură cu interesul general de maximă importanță pentru care au fost alocate fondurile operative (căsuțe de păpuși cu nisipar și tobogan, în valoare de 7.000 lei, cărți de joc, darts cu săgeți, arcuri de tir, plase de tir, mingii de volei în valoare de circa 4.000 lei, bandă de alergare, în valoare de circa 12.000 lei, cuptor electric, în valoare de circa 17.000 lei, stilouri în valoare de 13.000 lei, uniforme de chestor, pavele, cărți în ediții de lux, legate în piele, pe comandă, mese festive ale ofițerilor neoperativi ai D.I.P.I.)”.

Răfuiala DNA cu ministrul Tobă:

– acesta e acuzat că a refuzat cererea procurorilor de declasificare a unor documente privind fondurile operative sus-pomenite, ceea ce îl transformă în complice al infractorilor de la DIPI.

Răfuiala DNA cu Gabriel Oprea, încă exponent al unor puternice grupări din servicii:

– acuzat nici mai mult, nici mai puțin decît de ucidere din culpă în cazul Bogdan Gigină.

Multe semne de întrebare, fir-ar să fie.

Primul ar fi: de unde oare știu procurorii despre fondurile operative și modul în care au fost cheltuite, atît timp cît ministrul de Interne a refuzat declasificarea documentelor? Procurorii DNA se ocupă cu spionarea serviciilor secrete, cumva?

Pentru orice șef de serviciu secret din lume, ideea declasificării listelor de agenți acoperiți ori a cheltuielilor făcute de aceștia e menită să dea frisoane. Deconspirarea unor rețele acoperite construite, poate, în mulți ani de zile, doar pentru că un procuror are ”indicii rezonabile” poate avea efecte catastrofale asupra sistemului, în ansamblu. O asemenea decizie, dacă era să fie, totuși, luată, trebuia amplu dezbătută, în prealabil, în CSAT și în comisiile parlamentare de supraveghere a serviciilor. Nu avem cunoștință să se fi întîmplat așa ceva.

Al doilea mare semn de întrebare ar fi de cînd e așa sensibilă DNA la felul cum cheltuie serviciile banul public?
Istoria recentă a dovedit, în fapt contrariul.
Vom reaminti, cu permisiunea dumneavoastră, cel mai sugestiv episod de acest gen.

E vorba de cartea ”Prădarea României”, apărută acum cîțiva ani, în care fostul greu al DIICOT, procurorul Ciprian Nastasiu, omul care a anchetat cazul Omar Hayssam, făcea afirmații cutremurătoare. Mai exact, el îl acuza pe maiorul SRI, pe atunci, Florian Coldea, șeful celulei de eliberare a ziariștilor răpiți în Irak, că a deturnat o parte din răscumpărarea secretă plătită de statul român răpitorilor.
Scrie el în carte:
„Era pentru prima dată când se afirma că au fost răscumpăraţi contra unei sume de bani, 12-13 milioane de dolari. Din toată suma, mâini iscusite ar fi extras 4 milioane de dolari, iar răpitorii au trebuit să se mulţumească cu 8-9 milioane. Ştiam că banii veniseră dintr-un cont special administrat de SIE. Eu însumi l-am văzut pe maiorul SRI Coldea la Bagdad, atunci când ostaticii au fost eliberaţi. Ştiam cu toţii că preşedintele era implicat în fiecare detaliu. Nu mi-am imaginat că un ofiţer escroc putea pierde 3-4 milioane de euro, pe drumul pe care trebuia plătită răscumpărarea”.

Declarațiile lui Nastasiu au făcut valuri uriașe, fiind comentate pe larg în presă; era și firesc, dată fiind gravitatea lor.

Cu toate acestea, la vremea respectivă, Laurei Kovesi, Procuror General al României, o funcție mult superioară celei actuale, nici prin cap nu i-a trecut să declanșeze o anchetă, să ceară declasificări de documente șamd.

Săgețile de darts și cuptorul electric de la DIPI cîntăresc, iată, mai mult pentru ea decît milioanele de euro presupus a fi fost deturnate de Coldea.
Informatorii de azi ai procurorilor sunt anonimi; în cazul Coldea, procurorul Nastasiu își asuma deschis cele spuse.

Care să fie diferența de comportare?
Una singura, în opinia noastră.
În 2009, Laura Kovesi nu se pregătea intens pentru alegerile prezidențiale.

Azi, sunt toate șansele să asistăm la debutul unor evenimente care se înscriu în logica electorală a anului 2019.
Cu spatele puternic asigurat de americani, Kovesi trebuie să îl bată pe filo-germanul Iohannis, un ”accident”, în 2014, pe agenda politică americană.

Pentru asta, lupta trebuie începută din timp.
Kovesi trebuie să destructureze rețeaua Coldea din SRI, acesta fiind marele sprijinitor al lui Iohannis în 2014.

Trebuie să spulbere speranțele SIE și ale lui MRU privind Cotrocenii, peste trei ani.
În fine, trebuie să limiteze la maxim influența politico-electorală a ”Doi și un sfert”, un serviciu cu un rol covîrșitor în toate alegerile de pînă acum.
Și care, în ultima vreme, cam încăpuse pe mîna aceluiași Coldea, la pachet cu mai-marele Internelor. Și unde continua să aibă influență și Gabriel Oprea.
Cît de importante sunt Internele și, mai ales, DIPI în economia alegerilor de orice fel reiese clar din tensiunile uriașe care apar în jurul acestor structuri fix în anii electorali. Greu de uitat, spre exemplu, cum, în 2009, înaintea prezidențialelor, ”Doi și un sfert” a mîncat pe pîine trei miniștri de Interne, toți trei lideri de calibru: Liviu Dragnea, Gabriel Oprea, Dan Nica.

Cum va reacționa tandemul Coldea-Iohannis la ofensiva Laurei Kovesi rămîne de văzut.
Deocamdată, strategia președintelui de obținere a celui de al doilea mandat – în afara grabei de a-și aservi direcția de informații a armatei pînă nu o pune Kovesi pe butuci și pe ea – pare să se constituie din aruncarea la picioarele americanilor, doar-doar le va schimba planurile.
De mai multă vreme, Iohannis nu mai suflă o vorbă despre axa București-Berlin și nu prididește să ridice osanale NATO și SUA.
În vîltoarea evenimentelor, a trecut aproape neobservat discursul președintelui de miercuri, la Palatul Cotroceni, la primirea șefilor de misiuni, a consulilor generali și a directorilor institutelor culturale românești cu prilejul Reuniunii Anuale a Diplomației Române.
Iohannis le-a transmis, cu acest prilej, diplomaților români să elaboreze un plan privind aprofundarea și extinderea Parteneriatului Strategic cu Statele Unite, precizând că acesta reprezintă „un pilon esențial al politicii externe și de securitate a României”, alături de obiectivul consolidării NATO și Uniunii Europene.
El a amintit că Parteneriatul Strategic cu Washingtonul va împlini anul viitor 20 de ani de la lansare.

„E o oportunitate pentru a reflecta serios ce putem face împreună cu partenerii americani pentru aprofundarea și extinderea sa. Vă rog să elaborați un plan de lucru în acest sens care să vizeze, în scopul pregătirii interacțiunii cu viitoarea administrație americană, intensificarea cooperării în domeniul securitar, inclusiv aplicarea deciziilor Summitului NATO din iulie, creșterea cooperării economice și investiții, respectiv privind cercetarea, inovarea, educația și, nu în ultimul rând, progrese palpabile privind eliminarea vizelor”, a spus Iohannis.

Vorbele sale deconspiră, practic, tactica de anul viitor: profitînd de aniversarea Parteneriatului, președintele va face sluj cît mai mult posibil în fața Washingtonului, pentru a-l convinge că e om de încredere pentru un al doilea mandat.

Nu știm dacă o sa-i țină figura.
Dar putem bănui că îl așteaptă o bătălie mai teribilă decît își imaginează. Una care l-ar putea face să regrete, la un moment dat, că a plecat de la Sibiu. (Bogdan Tiberiu Iacob)