Daca facem o analiza, fie ea si succinta, a modului in care a decurs in 2010 batalia putere – opozitie, putem trage cateva concluzii interesante. Si importante pentru ceea ce va urma. Succint, putem spune ca PSD, PNL si PC au stiut sa-si creeze tehnici si proceduri de reactie rapida in fata unor provocari ale puterii dar, in acelasi timp, au fost incapabile sa-si elaboreze o strategie pe termen lung, tipica pentru o opozitie unita. Aceasta i-a lipsit. Si aceasta este si marea sansa pe care o are opozitia in 2011.
A fost cea mai dezastruoasa guvernare din istoria recenta. Mai lipsita de coerenta, chiar si decat guvernarea comunista. Efectele asupra populatiei sunt devastatoare. Instantanee pe termen mediu si pe termen lung. Pentru ca Romania sa-si revina in absenta unor miracole, in care eu unul nu prea cred, va fi necesar sacrificiul a doua, trei generatii. Credibilitatea regimului Basescu, atat cea interna, cat si cea externa, s-a prabusit. Se indreapta in mare viteza catre zero. Dar asta nu schimba raporturile din Parlament. PD-L, agatat de balamaua UDMR, se prevaleaza de rezultatul obtinut prin furt al ultimului scrutin. Pe o majoritate parlamentara, care nu mai corespunde, sub nicio forma, cu vointa si sperantele electoratului. Confruntata cu o asemenea situatie, cu totul si cu totul inedita, in care un guvern si un presedinte, cu totul si cu totul impopulari, nu demisioneaza si se cramponeaza in continuare de putere, opozitia s-a marginit la un simplu razboi de gherila politica. Pana in prezent, nu a elaborat niciun mecanism prin care sa poata prelua, si cat mai repede, conducerea.
Nu este o operatie prea dificila ca, de cate ori Guvernul, condus de Traian Basescu, incearca sa forteze nota si Constitutia si mecanismele democratice, ocolind procedurile parlamentare, partidele din opozitie sa reactioneze prompt. Prin parasirea plenului ori a uneia dintre Camere, prin boicotarea lucrarilor in Comisii ori in birourile de conducere din Parlament, prin recursul la Curtea Constitutionala si asa mai departe. A avea un asemenea tip de reactii – e adevarat, cat se poate de necesare – este o joaca de copii. Liderii PSD, PNL si PC nu au nevoie de prea multa imaginatie pentru a riposta in fata unor atacuri sistematice impotriva regulilor democratice de care se face vinovata puterea. Dar credibilitatea opozitiei nu mai are unde sa creasca. Tot ceea ce pierde PD-L pleaca in neant. In Romania tacuta. In Romania partial manevrabila la viitoarele alegeri.
In 2011 este nevoie de altceva. In 2011, si inca de la inceputul anului, opozitia trebuie sa raspunda la intrebarea daca Romania merita sa fie sacrificata, iar daca raspunsul este afirmativ, atunci poate astepta linistita, si fara a face eforturi suplimentare, alegerile la termen. Ceea ce ar permite regimului Basescu ca, pe ultima suta de metri, sa recurga, sacrificand si mai mult interesele nationale, la masuri populiste si la organizarea unui mecanism de furt electoral fara precedent. Sau dimpotriva. Opozitia poate decide ca este in interesul natiunii sa rastoarne, in cursul acestui an, puterea. In aceasta eventualitate, ea are obligatia sa propuna o alternativa asumata in comun si sa faca publice numele persoanelor care vor conduce statul si viitorul Executiv. Este marea provocare a anului 2011. (Sorin Rosca Stanescu – www.sroscas.ro)