Zarvă mare în USL și, în special, în relația PNL-PC: s-au scremut munții lui Dan Voiculescu, pe la orele prînzului, doar ca să dea naștere unui șoricel politic, și acela rahitic, sub forma unei declarații semețe de independență, de care ar rîde și curcile. Declarație din care înțelegem că bravii conservatori, sătui de nedreptăți, s-au decis să apuce vitejește taurul de un cornuleț, cu ajutorul unei pensete.

„Protocolul cu ACD fizic nu funcţionează. Nu prea au fost întâlniri în plan local, nici în plan naţional. Asta nu înseamnă că avem o problemă cu USL, USL rămâne în continuare cel mai drag proiect al PC şi credem că este izbânda cea mai puternică a PC, alături de PSD şi PNL. Pentru că întâlnirile acestea nu au prea existat, facem cunoscut că toate poziţiile PC de acum încolo sunt ale PC şi toate poziţiile PNL sunt ale PNL (…) Nu vizăm o rupere, nu vizăm o plecare”, a declarat azi presei conservatorul Bogdan Ciucă, la finalul unei ședințe tensionate în care oamenii lui Voiculescu au decis să e vremea să se scuture de sub jugul liberal.
„Nu am discutat, pentru că nu ne-am întâlnit şi nu funcţionează protocolul fizic, datorită problemelor de guvernare, problemelor locale. Avem o relaţie bună, dar nu funcţionează. Ca urmare, toate poziţiile, declaraţiile politice, interpelările, iniţiativele legislative pe care le prezentăm ca fiind ale PC sunt ale PC şi nu sunt ale ACD, iar PNL are poziţii proprii”, a mai spus Bogdan Ciucă.

Greu de spus dacă e de rîs sau de plîns.

Declarațiile conservatorilor arată, încă o dată, nu ce valoare are în România cuvîntul de onoare privind o înțelegere, ci cît valorează chiar legile statului în ochii politicienilor mioritici.

Asta, pentru că însuși protocolul Alianței PNL-PC are prevederi clare, care interzic atitudinea anunțată azi de conservatori, iar respectivul protocol este înscris și validat de tribunalul București. Pe cale de consecință, e afectat juridic și protocolul USL, încheiat între ACD, de-o parte, și PSD-UNPR de alta, lucru care, de asemenea, nu pare să deranjeze conservatorii.

Iată cum sună chiar primul articol al Protcolului PNL-PC:
”1.1. Principiile Alianței
1.1.1. Dispozițiile Protocolului se asimilează dispozițiilor statutare ale partidelor și sunt obligatorii pentru toți membrii și toate organizațiile partidelor semnatare și pentru toate persoanele susținute în funcții publice de acestea”.
Fie și numai această prevedere e suficientă pentru ca anunțul PC potrivit căruia se va comporta de aici înainte ca un partid independent în interiorul ACD, respectiv USL, să fie nul și neavenit.

A lua decizii independente în cadrul unei alianțe legalizate la tribunal e ca și cum a-i reclama dreptul legal de a-ți aduce amanta în casă peste nevastă și a abandona complet orice îndatorire conjugală ori paternală.

Evident că e imposibil.

Dacă ar lua în serios alianța încheiată acum doi ani și mai bine, PNL, PSD ori PC ar exclude complet asemenea atitudini.
Mai ales că protocoalele semnate au prevederi extrem de riguroase, politic și juridic vorbind.
Cum ar fi acela că, în interiorul ACD, ”Alianța va susține, atât în ipoteza alegerilor prezidențiale la termen, cât și a celor anticipate, un membru al PNL pentru funcția de Președinte al Românie” (art.6.1.1.)
Ori că ”În cazul în care unul dintre partidele membre ale Alianței va promova un membru al său în funcția de Președinte al României alianța va întreprinde toate demersurile necesare pentru ca celălalt partid să obtină funcția de Președinte al Senatului” (art.9.9)

De ce nu ”funcția de președinte al uneia dintre cele două Camere ale parlamentului”, cum ar fi fost mai firesc să fie formulat articolul?
Simplu: pentru că Dan Voiculescu era senator, nu deputat.

Revenind, decizia de azi a conservatorilor pare mai degrabă un soi de șah dat lui Crin Antonescu într-un moment dificil pentru USL, cînd protocolul alianței a fost dat la reșapat și nu s-a mai auzit nimic de el, de ceva vreme.
O manevră care anunță foarte probabil repoziționarea conservatorilor de partea vechilor aliați social-democrați, creditați cu prima șansă de a rămîne la guvernare. Nici nu ar fi prima oară, după momentul decembrie 2004, cînd PC își lasă aliații cu fundul în baltă și o tulește spre putere.

De cealaltă parte, Crin Antonescu are două variante: ori se repede să pupe urgent, părintește, unde au scuipat restul liberalilor și încearcă să-l înmoaie pe mogul, ori îi articulează bărbătește un șut zdravăn în moalele trustului de presă, pe unde și așa adastă tot mai rar (or fi adevărate zvonurile privind un mic embargou temporar de dată recentă?).
Cum Dan Voiculescu nu s-a mulțumit niciodată doar cu un pupat pe creștet, e probabil că a doua variantă i-ar costa mai puțin pe liberali, în planul imaginii. (Bogdan Tiberiu Iacob)