S-a publicat proiectul de rectificare al bugetului. O rectificare pozitivă. Semn că în trezorerie au intrat mai mulți bani. Și totuși, în mod straniu, unele ministere cheie pierd. Iar SRI își umflă din nou portofelul. Tăriceanu a amenințat că, în aceste condiții, ar putea rupe pisica. Ce va face?
Nu voi insista asupra cifrelor, pentru că ele nu au nico semnificație deosebită pentru cititor. Esențial este însă că există o divergență gravă pe marginea acestei rectificări în interiorul coaliției. ALDE protestează vehement și solicită în acest sens o întrunire de urgență a coaliției, pentru a vedea dacă se desparte sau nu de PSD. Este un simplu pretext de a se distanța înainte de alegeri, în speranța că astfel va câștiga mai mult electorat? Sau este îndreptățită poziția ALDE? Și, dacă pleacă, unde se duce? În brațele frontului anti-PSD? Sau își va încerca șansele ca partid independent, plasat la mijlocul plăcilor tectonice care se înfruntă?
Poziția ALDE este clar exprimată. Chiar dacă este doar un pretext. Dar poate că nu e un simplu pretext. În condițiile în care în trezorerie au intrat mai mulți bani iar rectificarea este pozitivă, se taie totuși de la câteva ministere care în principiu au mare nevoie de bani. În vârful acestei liste este Ministerul Educației Naționale. Conform unei legi adoptate în urmă cu mai mulți ani, lege aflată în vigoare, învățământului trebuie să-i fie acordat 10% din PIB. Niciun buget nu s-a apropiat vreodată de îndeplinirea acestei condiții prevăzute în mod imperativ într-o lege organică adoptată de Parlament și promulgată de fostul președinte Traian Băsescu. Și asta în ciuda faptului că PSD, în repetate rânduri, a afirmat că are în vedere îndeplinirea acestei porunci legislative. Poate că de aceea a fost zburată Ecaterina Andronescu, utilizându-se drept pretext afirmația ei hazardată privind interdicția pe care părinții ar trebui să le-o impună copiilor de a nu recurge niciodată la autostop. Poate că, de fapt, Ecaterina Andronescu, mereu în cărți pentru șefia partidului și chiar pentru prezidențiale, a mârâit la ministrul Finanțelor și la premier tocmai pe tema rectificării negative a bugetului de la învățământ. Se mai taie la fonduri europene, la cercetare și inovări, la agricultură și dezvoltare rurală, domenii în care PSD s-a angajat să apese pe pedala de accelerație. Și nicidecum pe frână. Și, culmea, în condițiile în care trenurile deraiază, porturile sunt ca și inexistente, aeroporturile se află în grea suferință, ca de altfel și aeronavele, ca să nu mai vorbim de infrastructura rutieră, cu ocazia acestei rectificări pozitive se taie macaroana și la transporturi. Sunt toate motive reale de îngrijorare și nu doar simple pretexte. Guvernul ar putea veni cu argumentul că aceste ministere nu și-au cheltuit banii alocați și acesta este motivul real al reducerii fondurilor alocate. Dar în această situație avem de-a face cu miniștri incompetenți. Miniștri care au bătut cu pumnul în masă că au nevoie de parale, după care nu și-au implementat proiectele prevăzute în programul de guvernare. Dacă atât de mulți miniștri sunt incompetenți, se pune firește întrebarea de ce nu au fost remaniați. Sau, ca să fiu și mai abrupt, de ce domnul Daniel Breaz, ministrul Culturii, care fie a acceptat slugarnic tăierea de buget, fie a fost incompetent în implementarea unor programe, mai primește, e drept, sub formă de interimat, și portofoliul Educației Naționale. Să recunoaștem, asistăm la un fenomen straniu.
Dar domnul Călin Popescu Tăriceanu este opărit și a spus-o explicit, nu numai de unele rectificări negative, ci și de cel puțin una dintre rectificările pozitive. Cea de la Serviciul Român de Informații. Acesta primește din nou o suplimentare de fonduri. Și asta în condițiile în care orice om face un calcul, descoperă cu ușurință că acest serviciu secret are cel mai mare buget din lume, dacă ne raportăm la PIB-ul statului respectiv și la numărul de locuitori. Și, culmea, banii dați de Guvern nu se duc în dezvoltarea infrastructurii, în vederea capturării mai multor spioni – eu nu am auzit de niciunul până în prezent – sau a combaterii cu eficiență sporită a terorismului. Un alt deziderat rămas mai degrabă la nivelul de slogan. În realitate, prin proiectul rectificării bugetare se prevede o creștere la SRI a cheltuielilor cu personalul. Adică, după ce și așa avem cei mai mulți agenți pe cap de locuitor și plătiți de câteva ori mai mult decât un om de rând, mai angajăm alții sau le suplimentăm veniturile celor existenți. Mai cresc la SRI bunurile și serviciile. Firește. Dacă ai mai mult personal, consumi mai mult. Mai sunt subvenționate suplimentar și serviciile subordonate. Ce-or fi astea? Or fi societăți acoperite? Care în loc să producă, fac găuri negre? Or fi ONG-uri, care se pregătesc să iasă în Piață în 10 august? Și mai cresc și pensiile la SRI. Instituție care are un fond aparte, la care mulți muritori de rând visează degeaba.
Ce va face acum Călin Popescu Tăriceanu, după ce a pus piciorul în prag și a amenințat cu ruperea coaliției cu subiect și predicat? Va merge până la capăt? Dacă da, Guvernul cade la prima moțiune de cenzură. Dacă nu, ALDE va trece drept un partid neserios. (Sorin Roșca Stănescu)