La reuniunea pesedistă de la Craiova s-au încălcat arbitrar articole peste articole din statutul partidului, adica Biblia oricărei formațiuni, fără ca asta să deranjeze vreun membru, ori măcar să fie remarcată de presă, cu excepția unei analize excelente a a lui Ion Cristoiu. Drama adevărată este aceea că, de ani buni, ignorarea fără rușine a prevederilor statutelor proprii a devenit o practică banală pentru toate partidele autohtone, astfel că nimeni nu mai consideră necesar măcar să verifice, darmite să protesteze vizavi de deciziile luate.

Politicienii români promit întotdeauna reforma țării, cînd vor ajunge la putere, și respectarea cu sfințenie a legilor, dar nu sunt în stare să respecte nici măcar legea propriului partid, adică statutul. Ca într-o cununie în care, după ce au jurat fidelitate pînă la moarte soției, se grăbesc să înghesuie pe sub scări domnișoara de onoare…
Spre exemplu, cum bine remarca analistul Ion Cristoiu, la Craiova nici măcar nu e clar ce a avut loc la începutul săptămînii.
O reuniune botezată Consiliu Național, la care au luat parte nu 1100 de membri, conform statutului, ci peste 6000. Liviu Dragnea a numit-o ”Consiliu Național lărgit”, dar așa ceva, de asemenea, nu există în statut. Chiar de ar fi fost, cum puteam vorbi de o lărgire, totuși, de peste 500%??

La pseudo-Consiliu aflăm că s-a votat în unanimitate o rezoluție privind candidatura lui Victor Ponta la prezidențiale. Ce este aceasta nu știm, pentru că statutul e departe de a conține așa ceva. În fapt, statutul PSD prevede clar că la președinție candidează acel membru de partid care cîștigă alegerile interne, iar congresul doar validează acel rezultat. Cît despre Consiliul Național, acesta nu are absolut niciun fel de rol în ce privește candidatul.
Ceea ce s-a întîmplat marți, la Craiova, rămîne doar o uriașă mascaradă creată în disprețul oricăror reguli.

Din nefericire, cum spuneam, asemenea practici au devenit cutume.

La congresul din 2010, spre exemplu, însuși Miron Mitrea atrăgea public atenția asupra unei încălcări la fel de grave a statutului, anume stabilirea arbitrară, în culise, a normelor de reprezentare a filialelor la congres, deși acestea trebuiau decise de Comitetul Executiv. Manevra avea ca scop selectarea unui număr cît mai mare de delegați din filialele considerate ”potrivite” de către sforarii partidului – vezi cazul Vanghelie, cu 277 de delegați bucureșteni – și cît mai mic din filialele ostile.

Cînd spunem sforari ne referim, desigur, la acei inși care tranșează lucrurile în partid sărind peste votul membrilor și peste procedurile statutare.

La același congres, un Iliescu nervos își anunța demisia din funcția de președinte de onoare, care, potrivit statutului, este atribuită pentru un mandat de 4 ani, de către congres, la propunerea liderului partidului.
De atunci nu a mai avut loc nicio procedură legală de desemnare, dar Iliescu trece pînă azi, în continuare, drept președinte de onoare, cu drept de vot la ședințele conducerii șamd.

La fel de grosolan s-a călcat statutul PSD și atunci cînd, după excluderea disciplinară pentru un an, în 2011, a lui Mircea Geoană, acesta a fost reprimit în partid înaintea expirării termenului doar pentru a nu rata candidatura la alegerile parlamentare din 2012.

Ironia sorții face ca, tot în 2011, reprezentanții USL să trimită procurorului general Laura Kovesi o solicitare de radiere a PDL din registrul partidelor politice pentru încălcarea legii 14/2003, în sensul nedepunerii în termen de 30 de zile la tribunal a noului statut. ”Cred că legea trebuie respectată de toată lumea şi cel care greşeşte trebuie să plătească pentru că altfel semnalul dat către societatea românească, pe care PDL l-a mai dat până acum, este că legea este pentru noi ceilalţi şi nu este pentru ei”, spunea însuși Ponta, la acea vreme.

Întotdeauna paiul din ochiul altora e mai vizibil.

Nici alte partide nu sunt mai breze. Să ne amintim modul aiuritor în care Crin Antonescu l-a adus în PNL pe democratul Mihai Stănișoară, anunțînd numirea acestuia direct vicepreședinte, deși aceste funcții erau desemnate strict de către congres. Cînd presa i-a atras atenția, Antonescu a răspuns, sarcastic, că va cere Delegației Permanente să găsească ”o soluție”. Deci, unde-i lege e și tocmeală…

O altă zdravănă încălcare a procedurilor a fost, însă, chiar desemnarea lui Antonescu drept candidat prezidențial al USL, protocolul alianței prevăzînd în clar, la punctul 6.1.2 că respectivul candidat urmează a fi desemnat pe baza unor sondaje de opinie realizate în 2011. Nimeni nu a văzut vreodată respectivele sondaje, ori nu a auzit de realizarea lor, Crin Antonescu fiind un candidat desemnat strict pe bază de mică înțelegere balcanică. Poate de aceea a și sfîrșit atît de lamentabil.

De departe, însă, cea mai răspîndită și mai gravă încălcare a legii partidelor politice, pe care au practicat-o absolut toate formațiunile de la noi, este aceea de a lua diverse decizii în congrese și imediat după aceea, pe baza unor modificări la statut făcute la aceleași congrese.
Or, regula milenară e că regulile jocului, inclusiv politic, nu se schimbă în timpul acestuia, ceea ce a dus la prevederea legală firească potrivit căreia statutul oricărui partid, odată modificat, trebuie depus la tribunal spre aprobare, pînă atunci fiind interzisă categoric – sub amenințarea dizolvării partidului – aplicarea respectivelor modificări.

Nimeni, niciodată, la noi, nu a respectat această importantă prevedere.
Explicația e foarte simplă: pînă azi, nu s-a înregistrat vreo sancțiune la adresa unui partid pentru încălcarea statutului, deși nu vorbim de cluburi private, ci de entități cu funcționarea reglementată clar prin lege și aprobată inclusiv de tribunal.
De aceea și asistăm tot mai des la congrese și alte foruri partinice de tip mascaradă, în care nu se mai dezbate nimic, ci doar se formalizează luarea unor decizii deja luate, în fapt.

Probabil că nu e departe ziua în care se va renunța complet la statute, ședințe etc iar conducerea formațiunilor politice va deveni o șmenuială de bodegă, între cîțiva actori importanți ai momentului și nimic mai mult. (Bogdan Tiberiu Iacob)