Un eveniment politic de maximă importanță, peste care s-a pus praful, dar care va izbucni curînd, în forță: la 1 septembrie expiră termenul acordat comisiei parlamentare speciale pentru elaborarea legilor siguranței naționale, care au declanșat veritabile războaie în legislatura trecută. Din păcate pentru actuala putere, se conturează încă un eșec de proporții, care va spori nervozitatea serviciilor de informații.

Puțini își mai aduc aminte că, în debutul viitoarei sesiuni parlamentare, expiră termenul stabilit anul trecut pentru comisia parlamentară specială pentru elaborarea legilor siguranței naționale, iar pachetul în cauză ar trebui să intre în dezbaterea parlamentului.

Reamintim, pe scurt, istoricul: în 2006, Băsescu și PD au promovat un pachet de legi ale siguranței care stîrnit un val uriaș de controversre și proteste, atît din partea societății civile, cît și din partea unor partide precum PNL, care deținea atunci șefia guvernului. Legile în cauză aveau, într-adevăr, prevederi scandaloase și abuzive, precum dreptul serviciilor secrete de a face afaceri private, deși UE cere finanțarea acestora strict de la buget, dreptul agenților de a face acte premergătoare anchetelor penale, dreptul de a avea ofițeri acoperiți în presă, dreptul de a deține trupe militare, dreptul de a acționa împotriva corupției, deși aceasta nu ține de siguranța națională, dreptul de a acționa, în anumite situații, fără mandat judecătoresc sau dreptul de a obliga oricare cetățean să sprijine acțiunile serviciilor.

În plus, legile în cauză mențineau același număr de servicii secrete, deși nenumărate voci au demonstrat, în timp, că acesta este nepermis de mare. Nu mai vorbim de o decizie la fel de abuzivă, aceea de secretizare a proiectelor respective de legi. Finalmente, după ce legile au fost blocate politic trei ani, s-a decis, anul trecut, constituirea unei comisii pentru elaborarea Legilor securităţii naţionale, condusă de pedelistul Cezar Preda. Principalul obiectiv al comisiei este finalizarea şi înaintarea în Parlament a unui pachet de legi viabil la 1 septembrie 2010, care să nu aibă conotaţii şi influenţe politice majore. „Termenul comisiei este de 18 luni, noi credem că vom prezenta Parlamentului României un pachet de legi la 1 septembrie 2010, să intre în dezbaterea parlamentară. Până atunci nu există nicio premiză să poată fi încheiat mai repede (procesul de elaborare-n.r.), pentru că, iată, urmează campania electorală. Pentru mine ca preşedinte şi pentru membrii comisiei este obiectivul numărul 1. În această legislatură ne-am propus să dăm României un pachet de securitate naţională care să fie viabil 10-15 ani pentru viitorul României”, declara, anul trecut, Preda.

Ce s-a întîmplat de atunci? Răspunsul e simplu: comisia a cam bătut apa în piuă, iar legile sunt pregătite pentru parlament cam cum e naționala de fotbal pregătită să cîștige viitorul campionat european. Contactat azi de Inpolitics, deputatul PDL Costică Canacheu, membru al comisiei amintite, a recunoscut că lucrurile nu au mers prea bine: ”Comisia, din păcate, nu s-a întrunit de cîte ori ar fi fost nevoie, astfel că nu vă pot confirma că legile vor fi gata la termenul limită. Deocamdată, există un grup de experți care a fost constituit pentru a lucra la aceste legi, s-au făcut anumite progrese, dar suntem, ce-i drept, în urmă. Comisia noastră nu lucrează peste vară, dar grupul de experți amintit va avea activitate, așa că sper să mai avansăm cîțiva pași. Nu vă pot oferi niciun termen cînd acest pachet ar putea fi finalizat” a mai spus deputatul PDL. Un punct de vedere similar are și deputatul PNL George Scutaru, care spune că respectiva comisie nu a făcut mai nimic, mai ales din cauză că 2009 a fost an electoral și că e exclus ca legile să fie finalizate în intervalul de timp care a mai rămas: ”Cel mai probabil, în septembrie vom cere un nou termen de activitate, astfel ca, măcar anul viitor legile să fie gata, altfel, dacă ne prinde noul ciclu electoral, din 2012, iarăși se va lăsa totul baltă. Există, desigur, și posibilitatea teoretică pentru președintele Traian Băsescu de a profita de această stagnare pentru a încerca să își impună, din nou, propriile legi ale siguranței, numai că noi, cei din opoziție, nu vom fi de acord cu ele”.

De ce s-a ajuns în această situație? Explicația e simplă: la data constiturii comisiei, în aprilie 2009, regimul Băsescu-Boc, la putere, deținea o pondere zdrobitoare în comisie, grație alianței cu PSD: 11-4 în defavoarea opoziției reprezentate de PNL și UDMR. Teoretic, legile ar fi trebuit să meargă șnur, numai că, după cîteva luni, odată cu scoaterea PSD din guvern, raportul de forțe s-a modificat spectaculos. După instalarea noului guvern Boc, cu tot cu minorități și UDMR, puterea deținea doar 7 voturi în comisie, în timp ce opoziția PSD-PNL avea 8, deci majoritatea. Ulterior, arestarea senatorului Cătălin Voicu a creat o situație de balotaj, 7-7, ceea ce ar putea aduce un blocaj în comisie, dacă, desigur, Voicu nu va fi înlocuit de alt reprezentant al PSD.

Pentru Traian Băsescu, situația nu e deloc roză. Nervozitatea în servicii este în creștere, pentru că tăierea de salarii generată de criză i-a afectat sever, recalcularea pensiilor speciale îi nemulțumește și ea, iar bugetul de stat care va fi elaborat în toamnă va aduce, în mod cert, tăieri semnificative din feliile generoase primite în anii precedenți. Pe măsură ce scade susținerea populară a președintelui și cea a PDL, șansele de a promova legi cu scîntei, precum cele amintite, scad vertiginos, și ele. Dacă Băsescu nu a reușit să impună legile atunci cînd era cel mai tare în sondaje, e greu de crezut că o va mai putea face de aici încolo. Iar, pentru actualul președinte, promovarea unor legi pe gustul serviciilor autohtone este o condiție importantă a sprijinului discret pe care îl primește de la ele. Slăbirea autorității lui Băsescu poate aduce, dimpotrivă, impunerea punctului de vedere al altor forțe politice, precum PNL, care, în proiectele proprii de legi dă o lovitură grea serviciilor, prin interzicerea afacerilor sau a dreptului de a infiltra ofițeri acoperiți oriunde.

Pe de altă parte, o eventuală strategie a președintelui de a bate pasul pe loc doar pentru că actuala legislație convine destul de mult serviciilor nu e agreată de partenerii externi ai României. Ambiguitatea legislativă a funcționării serviciilor, decrepitudinea legilor de funcționare (vechi din 1991, cu unele up-datări) sunt prost văzute de structuri precum NATO ori UE, care au nevoie de clarificări majore din partea aliaților politico-militari. Faptul că după un an și jumătate legile în cauză nici măcar nu au fost elaborate, necum adoptate, arată că serviciile mai au de așteptat mult și bine. Singurul pas concret este cel făcut de noua strategie de apărare, care, incluzînd presa pe lista amenințărilor la siguranța națională, sugerează menținerea, între prevederile noilor legi, a dreptului serviciilor de a infiltra legal ofițeri acoperiți în presă. (Bogdan Tiberiu Iacob)