Președintele Senatului, Mircea Geoană, este tratat de instituțiile de vîrf ale statului cu respectul cuvenit chiar cînd e vorba de însușiri mai puțin onorabile pe care i le atribuie unii și alții. Cum ar fi apelativul de prostănac, care apare, în stenogramele Parlamentului, cu ”P” mare, la fel cum, bunăoară, istoria consemnează numele de Radu Prostănacul, ori Cel Prost, cînd vorbește de unul dintre fiii lui Mircea cel Bătrîn, unchiul lui Vlad Țepeș.”Foarte bine, dle.Prostănac”Pe 23 decembrie, la ședința comună a Parlamentului pentru prezentarea programului de guvernare al noului cabinet Boc, s-a petrecut un incident care i-a întins pe jos de rîs pe mulți aleși ai neamului. Concret, enervat de acuzațiile de trădare pe care Mircea Geoană le adusese, de la tribună, parlamentarilor care au părăsit PSD în favoarea grupului independenților, deputatul Eugen Nicolicea a luat, la rîndul său, cuvîntul, de la tribună, adresîndu-i-se, textual, fostului său șef politic: ”Pe viitor dacă eu voi vorbi doar de „prostănac”, va fi un drept la replică?”. Iritat la extrem, Geoană, președinte de ședință în acel moment, i-a transmis că nu are dreptul la replică, motiv pentru care Nicolicea a ”recidivat”: ”Foarte bine, domnule prostănac”, spre stupefacția unei jumătăți de sală și hazul deșănțat al celeilalte. Partea nostimă e că stenograma respectivei ședințe, pusă pe siteul Camerei la cîteva zile bune după eveniment, manifestă o grijă deosebită în ceea ce privește respectul acordat președintelui Senatului, astfel că, după cum rezultă și din facsimilul alăturat, cuvîntul prostănac este trecut cu majusculă, așa cum se face, de obicei, cu domnitorii de legendă și ale lor porecle (Radu Prostănacul, Ștefan cel Mare, Mihai Viteazul, Ion Vodă cel Cumplit șamd). (B.T.I.)