CURS VALUTAR

Revoluție sau lovitură de stat? Genocid sau victime colaterale?

0 comentarii / 660 vizualizări / 9 aprilie 2019

Sunt răspunsuri dramatice la întrebări cheie. Răspunsuri pe care, mai devreme sau mai târziu, le va da în mod definitiv istoria. Dar și Justiția poate fi de ajutor. Dacă a fost Revoluție, atunci nu a fost genocid. Dacă a fost lovitură de stat, atunci răspunderea pentru cele peste o mie de victime de după fuga lui Ceaușescu poate fi atribuită unor actori politici. Deci ce a fost?
După 30 de ani de cercetări, la care au contribuit nu numai procurorii, ci și reprezentanți mai multor altor instituții și în primul rând parlamentari și jurnaliști, procurorii Parchetului Militar au întocmit un amplu rechizitoriu. La conținutul acestuia nu a avut acces nimeni, întrucât documentele se găsesc pentru moment la Camera Preliminară. O serie de persoane, în frunte cu Ion Iliescu, care s-a aflat în epicentrul evenimentelor din decembrie 1989 și care a fost președinte al României timp de zece ani, sunt acuzate de crime împotriva umanității. Conform procurorilor, în România a avut loc o lovitură de stat, care a făcut numeroase victime, cu o duraă de cinci zile, la capătul cărora un nucleu de conspiratori s-a instalat la conducerea țării. În mod straniu însă, ancheta procurorilor este cunoscută sub numele de Dosarul Revoluției. Iar dacă va avea loc un proces, el se va numi impropriu Procesul Revoluției.
Pentru onoarea unui stat, pentru imaginea cetățenilor acestuia, este mai onorabil să spui că România a fost supusă unei Revoluții, decât unei lovituri de stat. Această confuzie este întreținută și puternic susținută și de miile de persoane din toată țara, care au diferite certificate de revoluționari, de pe urma cărora beneficiază viager de o serie întreagă de avantaje și venituri bănești.
Eu unul mă număr printre cei care întotdeauna, începând chiar din decembrie 1989, am susținut teza loviturii de stat. Ca jurnalist, am trăit în epicentrul acelor evenimente, știu perfect cum s-au întâmplat și am și făcut o serie de dezvăluiri de care procurorii au ținut sau nu cont, după cum se va vedea pe parcursul procesului. Mai mult chiar, am organizat în 1995 „Procesul Ceaușescu”, care a fost transmis în direct pe un post de televiziune și pe un post de radio și în care inevitabil participanții au încercat un răspuns la întrebarea dacă în decembrie 1989 a avut loc o Revoluție sau o lovitură de stat.
Un argument forte al susținătorilor tezei loviturii de stat este faptul că Nicolae Ceaușescu și soția sa au fost capturați la doar câteva ore din momentul plecării lor precipitate cu elicopterul de pe acoperișul Comitetului Central. Câteva persoane, în frunte cu Ion Iliescu, persoane care reprezentau nucleul noii puteri, au fost informate asupra acestei situații de către Armată, în custodia căreia se afla cuplul Ceaușescu. Dar nu au suflat un cuvânt. Starea de teroare și de panică a continuat astfel și chiar s-a amplificat. Pe acest fond, s-a tras și au apărut cele peste o mie de victime. Abia în ziua de Crăciun a aceluiași an, cetățenii României au fost informați că Nicolae și Elena Ceaușescu au fost judecați și executați. După care focurile au încetat. Timp de câteva zile însă, în care România a fost transformată în poligon, pe de-o parte au existat morți și răniți, iar pe de altă parte s-a produs consolidarea la putere a nucleului de persoane care s-a afat în epicentrul evenimentelor.
Dacă ar fi fost Revoluție, ancheta care a durat 30 de ani și posibilul proces care urmează și nu se știe cât va dura, nu ar fi avut niciun sens. Dacă însă a fost lovitură de stat, atunci procesul poate contribui nu atât la pedepsirea celor vinovați, care între timp s-ar putea să-și dea obștescul sfârșit, ci la clarificarea unui mare semn de întrebare din istoria recentă a României. (Sorin Roșca Stănescu)

FoloseSte contul de Facebook pentru a comenta

Comenteaza

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *