”Dacă e să convenim un lucru, indiferent de tabăra politică, să convenim că libertatea de exprimare e în continuare foarte bună. A fost întotdeauna… și va fi întotdeauna.
Dar acum sunt oameni care zic că s-au înșelat și nu le place. „Ne-am răzgîndit. Nu ne mai place libertatea de exprimare. Oamenii vor libertate de exprimare doar ca să spună lucruri îngrozitoare.”

Nu e adevărat. Și chiar de era, libertatea de exprimare îți permite să le răspunzi la fel. E un sistem foarte bun, nu? Libertatea asta nu-ți permite orice. E o mare neînțelegere. Libertatea asta vine cu multe condiții, iar eu sunt de acord cu toate. Nu poți incita la violență. Bună regulă! Nu poți ponegri oamenii. Bună regulă! Nu poți calomnia oamenii.

Iată ceva fascinant despre legea calomniei. Ai voie să calomniezi morții. Așa că aș putea să vin și să zic: „Gandhi o lua pe la spate.” Dacă aș vrea. Și vreau. Vreau.

Libertatea de exprimare este dreptul primordial din care derivă toate. Fără ea, n-ar exista drepturile omului.

Teoretic, în țara asta încă avem libertate de exprimare. Putem critica guvernul și poliția. O țară trebuie apreciată pentru asta, fiindcă alte țări ne invidiază. În unele țări, critici poliția, mănînci bătaie sau mai rău. Critici guvernul, riști închisoare pe viață.

Sigur că oamenii fug de prigoană. Și voi ați fugi. Fug de prigoană și vin în Anglia exact pentru libertatea de exprimare. Îi primim cu brațele deschise și ce fac? Fac un protest. Ce să zică? Că Anglia e de căcat?Mersi! Mulțumim!
E dreptul lor s-o facă.
Dar eu sunt prea bătrîn ca să mă abțin să spun ce vreau. Vreau să spun și să fac doar ce-mi place. Vreau să fac ce-mi place cel mai mult. Nu vreau să fac ce-mi place mai puțin, dacă pot să fac ce-mi place cel mai mult”. (Ricky Gervais, spectacolul ”Mortality”, Crăciun 2025)