De ieri, puterea are o nouă problemă majoră pe cap: cum să ”rezolve” megascandalul de imagine al guvernului Orban după ce în spațiul public s-a lansat buclucașa poză care parcă prefațează deschiderea birturilor după pandemie. A fost o noapte grea pentru ”comunicatori”, dar după prînz a început ieșirea din boscheții netului și ai presei. Teza unică: ”și miniștri e oameni”, așa că nu e gaură în cer dacă beau una mică/mare în timpul programului și trag niște trabucuri de fițe, doar o dată face premierul 57 de primăveri.

Ceea ce mă surprinde e lipsa de ștaif a mesajelor.
Mă așteptam să se invoce deja cazul lui Winston Churchill, care bea o sticlă de whisky pe zi, în cabinetul de premier de război.
Ori parabola lui Iisus, ”cel fără de păcat să dea primul cu piatra”.
Ori spusele lui Shylock, neguțătorul lui Shakespeare: ”oare n-avem şi noi, asemeni vouă, simţuri, pasiuni, nu sângerăm când suntem răniţi, nu murim când suntem ucişi, nu suntem şi noi oameni?”.

Deocamdată se merge, grosier, pe ideea că tot românul bea la locul de muncă, așa că să nu îndrăznească să se ia de alții, case closed. Plus o ușoară, dar fermă deplasare a greutății dinspre alcool spre tutun, ca mai puțin păcătos.

Îmi amintesc ce zarvă națională se producea pe dreapta acum 4 ani, în august 2016, cînd Tăriceanu, președinte al Senatului, se băga prin față la schimbarea permisului de conducere. Nu numai că a fost călcat pe cap de Ziare.com, Hotnews, Realitatea, Digi etc, dar a fost tăbăcit la pachet până și Petre Tobă, despre care am aflat că răspundea de direcția permise deși a fost deconspirat ca plagiator! Și s-a mai înfierat că vara era luna în care mulți diasporeni veniți în țară stăteau la cozi pentru preschimbări de permise, dar uite, le lua fața un politician fără scrupule.
Cei care l-au martelat atunci – pe bună dreptate – pe șeful Senatului, îi caută acum scuze șefului Guvernului. Sau tac mîlc.

Premierul Orban e om, și deci supus greșelii. Nu-i o crimă să încalci vreo trei legi răscrăcărat în fotoliu ca la bodegă, fumînd, bînd și ignorînd portul măștii la vreme de pandemie și de restricții severe pentru restul poporului.

Interesant, dar acum cîțiva ani, chiar Justiția de la noi avea altă opinie. Și susținea că un prim-ministru, președinte de partid, totodată, trebuie să dea dovadă de mai multă reținere decît un om de rînd, tocmai pentru că el trebuie să fie un exemplu public.

Așa se desprindea din motivarea sentinței lui Adrian Năstase, în 2012, judecătorii punctînd că el era „unul dintre cei mai importanti exponenti ai clasei politice romanesti, presedinte al celui mai mare partid politic la nivelul anului 2004, prim-ministru in functie la acel moment si candidat cotat cu sanse reale la cea mai inalta demnitate a statului roman”.

„Instanta de recurs considera intemeiata opinia majoritara exprimata de prima instanta, in sensul ca – exemplul inculpatilor (…) trebuie sa reprezinte un puternic semnal de alarma in primul rand pentru toti reprezentantii clasei politice din Romania, cu mesajul ca ei nu sunt mai presus de lege, ca faptele penale si, in particular, cele de coruptie, pe care intentioneaza sa le comita, nu vor ramane nesanctionate, chiar daca, deseori, trece un interval de timp mai indelungat de la momentul savarsirii lor si pana la aplicarea pedepselor, perioada de timp de care inculpatii nu sunt, intotdeauna, straini.
„In acest context, just s-a apreciat ca pedepsele aplicate au menirea sa-i descurajeze pe toti cei care ar fi tentati sa intre in relatii cu exponenti ai vietii politice sau sa angajeze activitati, dincolo de limitele legii, cu reprezentantii clasei politice, contribuind la realizarea de catre acestia a unor foloase necuvenite. Orice persoana ar trebui, astfel, sa reflecteze asupra riscurilor pe care si le asuma prin procurarea unor beneficii oamenilor care detin temporar functii publice sau politice importante, in sensul de a cantari daca sunt dispusi sa plateasca cu propria libertate atunci cand se lasa angrenati in activitati ilicite in favoarea acestora”, se mai arata in motivarea ICCJ.

Desigur, și în acel caz influencerii care azi îi caută în coarne lui Orban jubilau, considerînd argumentația, cam bizară, a judecătorilor drept un semn de însănătoșire a moralei publice.

Acum, brusc, nu doar premierul, ci întregul guvern nu mai trebuie să fie un exemplu pentru societate.
Acum, se descoperă că politicienii sunt și ei oameni, la fel cu pălmașii lăsați fără slujbe de pandemie, ținuți în arest la domiciliu, privați de cele mai elementare drepturi, refuzați la intrarea în spitale și care nu au mașini la scară, fonduri de protocol, secretare, SPP și dreptul la girofar în trafic.

Celor care habar nu au sau se fac că uită, le reamintim că oameni politici de calibru, din statele civilizate, au pătimit cumplit de pe urma unor fotografii infinit mai puțin sfidătoare.

Premierul Canadei, Justin Trudeau, a fost nevoit să dea serioase explicații publice și să prezinte scuze oficiale după ce a ieșit la lumină o veche fotografie cu el la un carnaval, îmbrăcat în arab și cu fața cănită. Pe atunci, Trudeau era doar profesor. New York Times scria, citînd specialiști de prim rang ai comunicării, că acea fotografie i-a făcut lui Trudeau imaginea țăndări.
Guvernatorului Virginiei, Ralph Northam, i s-a cerut demisia inclusiv de către propriul staff după ce a apărut o poză cu el îmbrăcat ca un sclav negru. Era licean, pe atunci, dar pentru marele public nu a contat.
Acum trei ani, senatorul Al Franken a demisionat din congres după ce a apărut o poză în care simula că îi atinge sînii unei actrițe de comedie, nu mai puțin de 35 de congresmeni democrați cerînd, în grup, plecarea sa din parlamentul american.
Liderul laburist britanic Ed Miliband a pățit-o mult mai rău: el a fost pozat mîncînd un banal sandvici cu șuncă, nimic compromițător, dar imaginea a avut destinul celebrei poze de la noi cu Marica în prosop, în sensul că a devenit virală și a stîrnit hohote imense de rîs.

Costisitoare hohote: în 2014, Miliband a pierdut alegerile. Cu o zi înainte, influentul The Sun republicase poza mare, pe pagina întîi, cu subtitlul „Aceasta e urechea de porc nevinovat din care Ed și-a făcut un sandvici. În 48 de ore, ar putea face la fel din Marea Britanie. Salvați-ne șuncile”.
Congresmenul american Anthony Weiner a demisionat după ce a apărut o fotografie a sa în izmene, iar Barack Obama însuși i-a cerut să demisioneze, afirmînd că el, personal, asta ar face.
Și congresmenul republican Chris Lee a demisionat după ce a apărut pe rețele o poză cu el – țineți-vă bine – la bustul gol și atît. Florin Roman probabil ar rîde cu lacrimi aflînd asta. Drept e că Lee a fost acuzat că încerca astfel să atragă femei, ceea ce nu e cazul lui Roman.

Democrata Krystall Ball a pierdut alegerile pentru congres în 2010 din cauza unei fotografii făcute cu șase ani în urmă la o petrecere privată în care îi plasa soțului, în glumă, un dildo pe față. Și da, poza fusese răspîndită de republicani.

Michael Dukakis a comis o greșeală fatală candidînd contra lui Bush și folosind o poză de campanie cu el în postură de tanchist. Wall Street Journal a vorbit de cea mai tîmpită fotografie din istoria campaniilor electorale.

Candidatul democrat Gary Hart s-a retras din cursa prezidențială, în 1987, după ce a apărut o poză cu el ținînd în poală o tînără femeie (nimic indecent, totuși).
Exemplele ar putea continua la infinit.

Problema este că, în România, se clamează ”Vrem o țară ca afară” doar pînă în momentul în care ”ai noștri” calcă strîmb; atunci se decretează, brusc, că ”așa-s românii, nu ai ce le face”.
Înduioșător fatalism, mioritic de-a dreptul.

Fotografia cu guvernul Orban chefuind în plină stare de alertă surclasează de la mare distanță tot ce am relatat mai sus.
Informațiile noastre contrazic teza premierului, cum că a fost așa, o mică agapă cu o șampanie, un pișcot și o țigară, cu 2-3 colegi din guvern.
Nu, a fost o petrecere monstru, cu mîncare din belșug, băutură valuri, chelneri sepepiști, multe zeci de invitați care s-au perindat pe parcursul celor 6-7 ore, cît a durat cheful. Un chef  într-o zi în care pe agenda guvernului s-a aflat doar o singură acțiune, de dimineață, respectiv petrecerea unei delegații de medici care pleca în SUA. Nici vorbă de o mică relaxare după o lungă ședință de guvern, care nu a existat.

Restul zilei a fost dedicată chefului guvernamental, care a prefigurat alt chef, cel de la Vila Lac 1, unde a venit însuși președintele, dar și răvășitoarea sa soție. Pentru că, așa cum am spus, o dată face omul 57 de ani.

Oricare dintre cei 30-40 de invitați chemați la petrecerea minuțios organizată din timp – cu oră de începere anunțată – ar fi putut, deci, face fotografia, nu doar Ben Oni Ardelean, care deja a dezmințit într-o postare pe Whatsappul BEX orice implicare: ”Dragi colege si colegi, sunt sigur că au ajuns si la voi bârfele care circulă pe net, cum că eu as fi autorul fotografiei care circulă. Nu am răspuns presei că nu am de ce să reactionez la bârfe si nici nu vreau să intrețin atmosfera prin dezmintiri la ceea ce apare pe „surse”. Dar, din respect față de voi, colegii mei, vă spun clar si răspicat: nu am nicio legătură cu ceea ce a apărut in spațiul public. Weekend placut!”.

Deși scandaloasa imagine ar trebui să aibă efect de explozie nucleară, foarte probabil la noi nu se va întîmpla nimic, cu excepția celor două amenzi plătite de premier, dar nu și de restul de cîteva zeci de miniștri, secretari de stat și parlamentari liberali prezenți la chermeză.

Ba chiar, se comentează ici colo cîte puncte electorale îi va aduce golăneala cu whisky și trabucuri lui Ludovic Orban și partidului său că, vorba aia, dacă agenții electorali Johnny Walker, Jack Daniels și Jim Beam și au lucrat pentru Băsescu, de ce nu ar lucra și pentru alți cheflii ai politicii? (Bogdan Tiberiu Iacob)