CURS VALUTAR
1 EUR = 4.9691 RON DOWN | 1 USD = 4.5463 RON DOWN | 1 GBP = 5.8319 RON DOWN

România din servieta goală. A lui Iohannis

1 comentariu / 1392 vizualizări / 22 iulie 2020

Am fost ieri prea optimist. Am lăsat deschis și un scenariu pozitiv în ceea ce privește rezultatul consiliului maraton al Uniunii Europene. Am pus confuziile, neclaritățile și contradicțiile din scurta declarație a lui Klaus Iohannis cumva pe seama fie a oboselii, fie a entuziasmului său. Dar m-am înșelat. Amarnic. România a pierdut o șansă imensă. Pentru că nu a negociat nimic. Președintele României s-a predat din capul locului în mâna partenerilor europeni. Și iată demonstrația.
Așadar Klaus Iohannis, înecându-se de fericire, ne-a anunțat că la capătul unor ședințe prelungite și furtunoase, România a înregistrat o mare victorie. Obținând 79,9 miliarde de euro pentru relansarea economică și pentru marile proiecte de infrastructură. O zi mai târziu, victoria se transformă în înfrângere. O înfrângere usturătoare.
Această înfrângere de mari proporții reiese cu claritate din studierea documentului final al Consiliului UE. Un Consiliu pe drept cuvânt istoric. Niciodată în istoria Uniunii Europene nu a fost gândit și demarat un program atât de ambițios și de generos de dinamizare a economiei pe de-o parte și de ridicare a gradului de coeziune, practic de solidaritate, pe de altă parte. România, dacă prin președintele ei ar fi negociat capitol cu capitol, ar fi avut imens de câștigat. Dar a pierdut. E limpede că domnul Klaus Iohannis nu a negociat nimic. Faimoasa sa servietă maro a fost fie goală, fie burdușită cu sandvișuri.
Ce reprezintă până la urmă cele 79,9 miliarde de euro? Din această sumă de bani, 16 miliarde sunt împrumuturi. Care se adaugă uriașelor împrumuturi cu dobânzi mari angajate în mod iresponsabil pe termen lung de ministrul Finanțelor Florin Cîțu. Contribuția României la bugetul european este într-o creștere accentuată. S-a ajuns la 1,7 miliarde pe an. Deci, în perioada de referință prognozată în acest Consiliu European istoric, noi vom achita în total 24 de miliarde. Între timp, așa cum s-a stabilit, Uniunea Europeană va impune statelor membre noi taxe. Pentru ca în final cetățeni europeni să poată returna împrumuturile uriașe angajate în perioada imediat următoare de Consiliul Uniunii. În propunerea inițială, convenită în principiu tot la nivelul Consiliului, România urma să beneficieze nu de 79,9 miliarde, ci de 85 de miliarde de euro. Deci am pierdut din start, în absența unui negociator ferm, 5,1 miliarde de euro. Fără a mai lua în discuție faptul că a existat și un scenariu fluturat pe sub nasul României, conform căruia urma ca țara noastră să poată accesa din totalul de 1800 de milarde de euro, 100 de miliarde de euro.
Cum stăm față de celelalte state europene, dintr-o categorie asemănătoare cu cea a României? Polonia primește 174 miliarde. Italia – 209. Grecia, cu o populație la jumătate decât cea a României, 80 de miliarde. Fix ca România. Statistica nu minte. Cifrele de mai sus îl dau de gol pe Klaus Iohannis. Dar situația este și mai rea.
La acest Consiliu maraton s-au discutat și s-au bătut în cuie și alte pachete financiare, care vin în sprijinul unor state. Cum este de exemplu dezvoltarea rurală. Bugetul de care a beneficiat România la acest capitol a fost de 7,1 miliarde. Cu Klaus Iohannis „negociator”, macaroana a fost tăiată. La 6,2 miliarde. Am pierdut deci aici aproape un miliard. Inițial ni s-a dat pe la nas un buget mult mai mare pentru relansarea economică, din care două treimi urmau să fie granturi. Adică sume pe care nu mai trebuia să le returnăm. Acum bugetul alocat României este mai mic, iar granturile reprezintă doar o jumătate.
Dan Nica, liderul europarlamentarilor PSD, trage un puternic semnal de alarmă. El precizează că România nu a fost luată deloc în calcul în ceea ce privește o serie de alocări privind politica de coeziune și, atenție, politica agricolă. Sunt cele mai importante două domenii pentru țara noastră. Pentru că ne afăm în concurență în domeniul agricol cu alte state puternice din Europa. Povestea sparanghelului german versus sparanghelul românesc, atunci când am scris-o, s-a referit în esență la faptul că românii se transformă în mod voluntar în sclavi pe plantațiile germane, pentru că fermierul român nu este încurajat nici de la Bruxelles și nici de la București prin pachete de stimulente financiare să cultive el însuși sparanghel. Această istorie poate fi imediat extrapolată la toate produsele rezultate din agricultură. Și tocmai în acest domeniu suntem loviți în moalele capului. Cât privește politica de coeziune, unde de asemenea am fost săriți din schemă, era vital pentru România să primească fonduri substanțiale. Altfel cum Dumnezeu am mai putea prinde din urmă statele dezvoltate ale UE?
Există o decizie a Uniunii Europen extrem de importantă de care președintele Klaus Iohannis a uitat cu desăvârșire. Statele care pierd cetățeni într-un procent mai mare de 1% pe an beneficiază în compensație, dar și pentru a fi oprită hemoragia, de la Uniunea Europeană de sume importante de bani, reprezentând 500 de euro per persoană pierdută. Noi suntem statul UE care cunoaște cel mai mare exod de populație din întreaga istorie a lumii într-o perioadă atât de scurtă și fără a fi trecut prin vreun război sau vreo mare calamitate naturală, și, deși există acest mecanism pus la punct la Bruxelles, nu primim în compensație niciun cent în schimbul exportului de forță de muncă.
Statele UE care au zone mai puțin dezvoltate, România fiind dacă vreți un prototip în acest sens, mai primesc suplimentar 400 de milioane de euro anual. Întrucât în servieta lui Klaus Iohannis nu a existat niciun document în acest sens, iar în capul președintelui nicio preocupare, am pierdut la acest capitol 400 de milioane de euro.
Pentru încurajarea competitivității, creșterii economice și a sporirii numărului locurilor de muncă, din nou sunt alocate fonduri care ne ocolesc. Să facem acum un inventar al alocării de fonduri pentru agricultură și pentru rezolvarea unor probleme de natură structurală din acest domeniu. Desigur un inventar din care, din nou, România lipsește. Un domeniu absent și din servieta și din capul lui Klaus Iohannis. Un inventar extrem de trist pentru noi. Iată, Bulgaria primeste 200 de milioane pentru regiuni mai puțin dezvoltate. Cehia, 1,15 miliarde pentru sporirea gradului de coeziune agricolă. Polonia, 600 de milioane pentru regiuni mai puțin dezvoltate. Portugalia, 300 de milioane de euro pentru regiuni de tranziție. România, zero barat.
Sectorul agricol este încurajat în Grecia pe banii UE cu 300 de milioane de euro. În Slovacia, cu 200 de milioane de euro. În Croația, cu 100 de milioane de euro. În Franța, cu 1,6 miliarde de euro. În România, din nou, nimic.
Îmi pare extrem de rău, dar trebuie să constat că avem un președinte ales pe două mandate, care din punctul de vedere al interesului național reprezintă un zero barat. Dar nu este suficientă simplă constatare a acestui fapt, de acum demonstrat. Mai trebuie să fac o observație. Și anume că exclud cu desăvârșire ipoteza conform căreia președintele Klaus Iohannis ar fi total pafarist la acest capitol vital pentru un șef de stat al negocierilor politice. Așa ceva este exclus. El a dovedit că este un iscusit negociator atunci când a devenit președintele Forumului Democratic al Germanilor din România. În această calitate, a reușit să negocieze cu autoritățile administrației centrale de la București adjudecarea unui patrimoniu uriaș, care aparținuse Grupului Etnic German, organizație fascistă criminală, condamnată ca atare în baza Tratatului de Pace și Convenției de Armistițiu și al cărei patrimoniu a fost confiscat de statul român la solicitarea Marilor Puteri, pentru că o bună parte din el fusese obținut prin jaf. Iar Klaus Iohannis a știut să se facă luntre și punte pentru a pune mâna pe această uriașă avere, în valoare de mai multe miliarde de euro. Tot el s-a priceput de minune să negocieze cu Guvenul României și cu guvernele altor state, atunci când Sibiul, condus de el în calitate de primar, a devenit capitală culturală europeană. După care să ne amintim că a negociat cu USL, ajungând să fie propus ca vicepremier al României. Calitățile lui de bun negociator au fost demonstrate și atunci când a căpătat brusc relevanță în PNL. O relevanță atât de mare, încât a reușit să-i dea brânci lui Crin Antonescu, înșurubându-se în locul acestuia în caliate de președinte. Și așa mai departe, exemplele pot continua.
Prin urmare, România suferă un eșec uriaș la Bruxelles nu fiindcă președintele Klaus Iohannis este incapabil să negocieze. Ci fiindcă nu a vrut să negocieze. Iar de ce nu a vrut, vom afla cu certitudine mai devreme sau mai târziu. Până atunci însă, eu avansez ipoteza conform căreia el și-a asumat în mod deliberat comportamentul de vasal al Germaniei. În numele poporului român. Fără să întrebe poporul român dacă este de acord. Iar acum, cei care l-au ales și cei care nu l-au ales culeg roadele. (Sorin Roșca Stănescu)

FoloseSte contul de Facebook pentru a comenta

Un comentariu

  1. Si-a pus cineva sperante in sluga muta care cica este presedintele coloniei? Daca da, este dezamagit, daca nu nu are nici o surpriza. V-ati asteptat la altceva din partea lui klaun retard? Aici a gresit si Parlamentul; buba dureaza de pe vremea lui Petrov. Dar daca nu se poate cu vorba, atunci trebuie elaborata o lege prin care sa fie stabilita o echipa de cunoscatori de carte, buni negociatori atunci cand trebuie sa se negocieze pentru tara; nu un neica nimeni cu servieta cu sanvisuri.

Comenteaza

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

STRTIME=1662721998