Voi raspunde la aceasta intrebare negativ. Din pacate, pericolul dezmembrarii teritoriale este nu numai actual, ci si mai mare decat oricand. Criza politica, care a fost deja declansata, poate genera anarhie, anarhia accentueaza disolutia institutiilor statului si, astfel, se creeaza conditiile propice dezmembrarii teritoriale.

Voi argumenta, in cele ce urmeaza, teza conform careia, desi este membru al Uniunii Europene si NATO, Romania este extrem de izolata in plan extern. Desi suntem in doua mari aliante euro-atlantice, in mod paradoxal suntem lipsiti de aliati. In schimb, avem chiar in interiorul aliantelor euro-atlantice partizani ai scenariului dezmembrarii Romaniei.
Istoric vorbind, Marea Britanie nu s-a dovedit vreodata a fi un aliat loial al Romaniei. Dimpotriva. Churchill, la Yalta, s-a facut vinovat de trecerea in mod cinic a Romaniei in zona de influenta sovietica. De altfel, puterile aliate ne-au refuzat statutul de stat participant la infrangerea Germaniei, desi Romania a facut mult, si cu multe sacrificii, pentru scurtarea celui de-al Doilea Razboi Mondial. Din aceasta perspectiva, nu putem spune nici ca Franta ori Statele Unite ar fi jucat vreun alt rol decat cel al Marii Britanii. In ceea ce priveste Germania, nu trebuie uitat faptul ca, in Primul Razboi Mondial, i-am fost inamici, iar in cel de-al doilea i-am fost aliati neloiali si, cu prima ocazie favorabila, i-am fost tradatori. Celelalte state din Uniunea Europeana sunt fie aflate, din punctul de vedere al pozitionarii Romaniei, in sfera de interes a uneia sau alteia dintre marile puteri, fie au motive particulare de a ne fi ostile. Cu Ungaria, Romania are un lung sir de conflicte, care este exclus sa nu fi lasat urme adanci, si in aceeasi situatie ne aflam in raport cu Bulgaria. Nici Austria, care si-a pierdut influenta din timpul vechiului imperiu, nu ne iubeste prea mult. Conjunctura politica ne-a determinat sa manifestam o atitudine cvasi-agresiva si fata de Serbia. Iar faptul ca, pana in prezent, Romania nu a recunoscut oficial existenta statului Kosovo, nu a inchis recenta falie dintre Romania si Belgrad.
Iar in afara Uniunii Europene, in vecinatatea proxima, exista Ucraina, cu care avem diferende multiple, inclusiv teritoriale, Republica Moldova, fata de care manifestam grave inconsecvente si, fireste, Rusia. Cu Rusia, pe langa conflictele grave petrecute de-a lungul istoriei, mai vechi si mai recente, avem si in ultimii 20 de ani nenumarate momente tensionate, in ultima vreme ele fiind provocate exclusiv de Bucuresti.
Tot ceea ce a fost partial recuperat dupa decembrie ‘89, in materie de politica externa, a fost aruncat la cosul de gunoi, sub administratia lui Traian Basescu. In acest moment, in ciuda aparentelor, Romania este la fel de izolata cum era in cea mai neagra perioada a regimului Ceausescu. Si, in plus, am pierdut si parteneriatul cu China, cu statele arabe, africane si din America Latina.
Sub aspect economic, harta Romaniei incepe sa se coloreze din ce in ce mai diferit. Investitiile straine sunt, in general, concentrate pe regiuni istorice. Iar bancile straine incep si ele sa se concentreze regional.
Dincolo de pericolul reprezentat de secesiunea secuiasca si de nationalismul maghiar, dincolo de interesele unor state puternice, care pot fi contrare intereselor romanesti, a inceput sa se manifeste o tendinta extrem de periculoasa de dezmembrare din interior. Prin exacerbarea disolutiei institutiilor statului. (Sorin Rosca Stanescu – www.sroscas.ro)