O constatare amară: România a ajuns o țară care ”importă” totul, de la banii FMI pînă la doliul național.

Astfel, deși recunoscut drept un poet de geniu al nostru, probabil cel mai mare al timpului său, de la moartea lui Adrian Păunescu, azi dimineață, pînă în acest moment niciun oficial nu a pronunțat măcar ca ipoteză de lucru sintagma ”doliu național”. În schimb, țara noastră a decretat doliu național pe 18 aprilie a.c, în memoria victimelor poloneze ale accidentului aviatic din Rusia, doar pentru că așa au procedat alte cîteva state europene. Chiar și cînd a avut loc tragicul incident de la maternitatea Giulești s-au găsit reprezentanți ai puterii care să ceară doliu național în memoria bebelușilor decedați. Acum, la moartea unui foarte mare scriitor român, pentru guvernul Boc prevalează, probabil, apartenența la PSD a lui Păunescu. Trist: pentru rusofilul Voronin, lupta poetului basarabean pentru unirea Moldovei cu România nu a contat atunci cînd a decretat, anul trecut, ziua de 18 ianuarie drept doliu național, la moartea confrateului lui Păunescu. (Bogdan Tiberiu Iacob)