”Relațiile dintre SUA și Rusia vor reveni acum la „setările din fabrică”, dar cheia aici este sfîrșitul dominației occidentale”, se arată într-o analiză pentru RT a lui Fiodor Lukyanov, redactor-șef al Russia in Global Affairs, președinte al Prezidiului Consiliului pentru politică externă și de apărare și director de cercetare al Clubului internațional de discuții Valdai, din Rusia.

”Mult așteptata convorbire telefonică dintre Vladimir Putin și Donald Trump a avut în sfîrșit loc, trimițînd unde de șoc prin peisajul geopolitic. Dar, înainte ca cineva să se lase purtat de triumf sau disperare, merită să recunoaștem ce s-a întîmplat de fapt: Relațiile dintre Rusia și SUA au revenit pur și simplu la starea lor naturală – una de rivalitate strategică, interese conflictuale și diferențe fundamentale de viziune asupra lumii.

Timp de decenii, SUA au urmărit o fantezie – una în care ar putea remodela Rusia după propria lor imagine, mai întîi prin stimulente și mai tîrziu prin constrîngere. Washingtonul a crezut că poate transforma Moscova într-un partener supus în cadrul „ordinii internaționale liberale”, o iluzie care s-a prăbușit doar atunci cînd realitatea a lovit: Rusia nu avea de gînd să fie remodelată.

Între timp, Moscova a petrecut ani de zile încercînd să găsească un teren comun, ajustîndu-și propriile politici în speranța de a ajunge la o coexistență viabilă. Și acest experiment s-a încheiat în urmă cu un deceniu. Dizolvarea sistemului Războiului Rece la sfîrșitul anilor 1980 a fost o anomalie istorică, o întîmplare pe care mulți au confundat-o cu o transformare permanentă. Narațiunea occidentală a „victoriei” a fost prematură – istoria nu se încheie, ea evoluează.

În timp, iluzia unei lumi unipolare a devenit mai greu de susținut, iar echilibrul global al puterii a început să se schimbe. Cei care au beneficiat de vechea ordine s-au agățat cu disperare de ea, în timp ce cei care s-au simțit dezavantajați au ripostat mai puternic. Ucraina a devenit linia de falie nefericită în această luptă, cîmpul de luptă al unor viziuni ireconciliabile.

Ceea ce se întîmplă acum nu este începutul unei noi ere, ci corecția inevitabilă a uneia vechi.

SUA, chiar și sub președinția lui Trump, au recunoscut că rivalitatea dintre marile puteri este din nou caracteristica definitorie a politicii internaționale.
Dar, spre deosebire de deceniile anterioare, cînd bătăliile ideologice mascau interesele geopolitice, noua competiție este mai pragmatică, lipsită de pretenția valorilor universale.

Ordinea mondială liberală nu mai este un principiu călăuzitor – este o relicvă a trecutului.

Această schimbare nu garantează pacea și nici nu elimină riscurile de confruntare. Dar readuce o anumită raționalitate în ecuație. Zelul ideologic al Occidentului, care l-a determinat adesea să întreprindă acțiuni nesăbuite și contraproductive, face loc unei evaluări mai sobre a puterii și a intereselor. Accentul nu mai este pus pe forțarea unei părți să se supună, ci pe negocierea unor avantaje tangibile.

Între timp, Rusia se poziționează ca un actor-cheie în modelarea acestei noi ordini mondiale. Fanteziile strategice ale anilor 1990 au fost înlocuite cu un realism dur care recunoaște limitele puterii occidentale. Revenirea la „setările din fabrică” nu înseamnă stabilitate – înseamnă o întoarcere la fundamentele politicii globale, în care puterea, influența și diplomația calculată dictează cursul istoriei”. (Traducere și adaptare B.T.I.)

foto: Unsplash.com