Pînă în 2025, paradigma dezvoltării globale care a început în urmă cu 40 de ani și-a atins sfîrșitul natural. Istoria poate că nu se repetă, dar adesea rimează. O privire retrospectivă asupra momentelor-cheie sugerează direcția de deplasare. Anul acesta se împlinesc 40 de ani de la un eveniment crucial: Plenara din martie 1985 a Comitetului Central al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice, care l-a confirmat pe regretatul Mihail Gorbaciov ca secretar general. Conceptele de perestroika și „gîndire nouă” au apărut mai tîrziu, dar semințele schimbării sistemice au fost plantate atunci. Astăzi, ordinea globală care a apărut la sfîrșitul secolului al XX-lea este în curs de destrămare, se arată într-o analiză a Russia Today.

În februarie 2022, am susținut că operațiunea militară specială a Rusiei în Ucraina a simbolizat – intenționat sau nu – o ruptură profundă cu politicile inițiate în era Gorbaciov. La acea vreme, apropierea de Occident era văzută ca o modalitate prin care Moscova se putea integra într-un sistem mai larg, condus de Occident. Această cale, urmată într-o formă sau alta timp de peste trei decenii, nu a produs rezultatele dorite.

Motivele acestui eșec – fie din cauza unor așteptări nerealiste, fie din cauza unor diferențe ireconciliabile – reprezintă o dezbatere pentru altă dată. Ceea ce este de netăgăduit acum este că schimbarea a fost dramatică, accelerată de schimbările geopolitice recente. Între timp, SUA și-au abandonat rolul de campion al unei ordini globale „bazate pe reguli”. În schimb, urmărește o doctrină a dominației, determinată de superioritatea tehnologică și economică. Strategia „păcii prin forță” a lui Trump se bazează pe exercitarea de presiuni, nu pe construirea unui consens.

Acest lucru marchează o abatere nu numai de la viziunea lui Gorbaciov privind armonia instituțională, ci și de la propria strategie a Americii de după Războiul Rece de a-și integra dominația în cadrele internaționale. Rusia, la rîndul său, a devenit dezamăgită de „noua gîndire” care promitea odată integrare și respect reciproc. În prezent, se află în situația de a se împotrivi unei ordini globale care nu i-a recunoscut interesele. În mod ironic, SUA – prin respingerea regulilor pe care le-au susținut cîndva – sunt cele care au aruncat sistemul în dezordine. Trump întruchipează această schimbare, semnalînd o lume în care puterea dictează rezultatele, lăsînd instituțiile ca actori secundari.

Lumea la care Rusia a aspirat cîndva să se alăture este acum ea însăși tulburată. O cunoștință germană a observat recent că președintele ales al SUA, Donald Trump, și magnatul Tesla, Elon Musk, zguduie establishmentul occidental la fel cum perestroika a destabilizat blocul estic.

În anii 1980, guvernul RDG a interzis revista sovietică Sputnik, temîndu-se că ideile sale progresiste vor submina sistemul lor rigid. Astăzi, UE se străduiește să facă față influenței crescînde a lui Musk, ale cărui acțiuni și declarații îndrăznețe amenință să submineze stabilitatea instituțiilor sale din interior. Europa de Vest, cîndva principalul beneficiar al „noii gîndiri” a lui Gorbaciov, se consideră acum principalul potențial perdant.

Probleme considerate rezolvate de mult timp – cum ar fi inviolabilitatea frontierelor – revin la suprafață. Remarcile anterioare ale lui Trump cu privire la aderarea Canadei la SUA nu mai par simple glume, avînd în vedere comentariile sale anterioare despre Groenlanda și Canalul Panama. În Orientul Mijlociu, frontierele au devenit noțiuni fluide, în timp ce declarațiile Rusiei cu privire la „realitățile în continuă schimbare” sugerează o dorință de a contesta normele teritoriale în practică.

Europa de Vest se confruntă cu un viitor incert. Dependența sa de conducerea americană a devenit o sabie cu două tăișuri. În timp ce SUA rămîn un aliat esențial, impredictibilitatea lor crescîndă sub conducerea unor lideri precum Trump amenință să destabilizeze însăși ordinea de care depinde Europa. Lupta UE de a gestiona influența lui Musk este emblematică pentru o stare de rău mai profundă – eșecul de a se adapta la o lume care nu mai este guvernată de reguli clare sau valori comune.

Perestroika a încercat să armonizeze lumea prin instituții, oferind speranță unei generații obosite de confruntări. Astăzi, asistăm la reversul său: Instituțiile sunt văzute ca obstacole, multilateralismul este abandonat, iar puterea este exercitată fără rezerve. Mantra lui Trump, „America pe primul loc”, a evoluat într-un etos mai larg al lui „eu pe primul loc”, în care națiunile își prioritizează interesele imediate în detrimentul soluțiilor colective. Calea de urmat nu promite răspunsuri ușoare. Dar, așa cum se spunea adesea în URSS înainte de perestroika, nimeni nu a promis vreodată că va fi ușor, se mai arată în analiză. (Traducere și adaptare B.T.I.)