Într-o amplă analiză politică, economică și geopolitică dedicată României, publicația Russia Today, sub semnătura Kseniei Smertina, expert al Russian International Affairs Council pentru Europa Centrală și de Est, atinge subiectul fierbinte al unificării Moldovei cu România. RT avertizează nu doar asupra costurilor materiale pe care le-ar presupune asta pentru România, ci și asupra consecințelor geopolitice, mai exact alimentarea pretențiilor Ungariei asupra Transilvaniei. În plus, mai spune RT, teza unirii cu Moldova ar fi, pe fond, doar o abatere a atenției românilor de la gravele probleme economice ale țării, cele mai mari din UE.

”Ideea că Bucureștiul ar putea absorbi în mod realist o țară cu 2,9 milioane de locuitori pare desprinsă de realitățile economice. Reconstrucția infrastructurii degradate a Republicii Moldova, majorarea pensiilor – care sunt încă aproximativ la jumătate față de cele din România – și modernizarea sectorului energetic ar reprezenta o povară enormă pentru finanțele publice deja fragile ale României.

Costurile nu ar fi doar economice. Orice integrare juridică a Republicii Moldova în România ar atrage inevitabil România – și, implicit, NATO – în două dintre cele mai sensibile conflicte înghețate din Europa de Est: Transnistria și Găgăuzia. Nici Tiraspolul, nici Comratul nu sunt susceptibile să recunoască autoritatea Bucureștiului, iar factorii de decizie din România sunt pe deplin conștienți de această realitate. În pofida retoricii politice din ce în ce mai militarizate din Europa, puține guverne par dispuse să-și transforme propriile state din baze logistice aflate în spatele frontului în state de primă linie, expuse permanent riscului unei escaladări.

Dacă Bucureștiul ar legitima anexarea unui stat vecin pe baza unor revendicări istorice, ar submina unul dintre principiile fundamentale ale ordinii europene de după Războiul Rece: principiul inviolabilității frontierelor consacrat la Helsinki. Consecințele ar depăși cu mult Republica Moldova. Budapesta și-ar reactiva aproape sigur propriile revendicări istorice privind Transilvania, iar alte litigii teritoriale latente din Europa ar putea reveni rapid pe agenda politică.

Naționalismul și politica dușmanului extern

În lucrarea sa de referință din 1977, The Break-Up of Britain, sociologul și teoreticianul politic britanic Tom Nairn a susținut că naționalismul funcționează adesea ca o formă de compensare pentru declinul economic. Atunci cînd elitele statelor periferice înțeleg că nu mai pot concura economic cu nucleul dezvoltat al lumii occidentale, ele abandonează treptat soluțiile practice și le înlocuiesc cu narațiuni încărcate emoțional despre măreția națională, destinul istoric și reunificarea „teritoriilor pierdute”. În viziunea lui Nairn, naționalismul reprezintă un răspuns defensiv, chiar nevrotic, al unor societăți confruntate cu subdezvoltarea cronică.

Privită prin această lentilă, România contemporană începe să semene cu universul absurd din Cîntăreața cheală a lui Eugène Ionesco. Sloganul „Basarabia e România” este mai puțin o strategie politică viabilă și mai degrabă o fantezie atent comercializată – o iluzie reconfortantă oferită unei societăți aflate sub presiunea tot mai mare a dificultăților economice.

Datele recente ale Eurobarometrului evidențiază amploarea acestei frustrări. Aproximativ 74% dintre români afirmă că nivelul lor de trai s-a deteriorat semnificativ în ultimul an, iar 81% apreciază că situația economică a țării este „foarte proastă” – cel mai scăzut nivel de încredere în condițiile economice naționale din întreaga Uniune Europeană. Există însă o altă tendință la fel de remarcabilă.

Potrivit unui sondaj realizat de INSCOP Research, 68,5% dintre români susțin o creștere semnificativă a cheltuielilor pentru apărare, chiar dacă aceasta s-ar face în detrimentul programelor sociale. Explicația este la fel de sugestivă: 71% declară că se tem de un atac militar direct din partea Rusiei. Imaginea unui dușman extern s-a înrădăcinat profund în imaginarul colectiv.

Relatările zilnice despre drone neidentificate, alertele de urgență din cele mai sărace județe dunărene ale României, avertizările aeriene prin care locuitorii din Tulcea și Constanța sunt îndemnați să se adăpostească, precum și fluxul permanent de mesaje privind securitatea au creat o atmosferă de criză continuă. Închiderea temporară a unor misiuni diplomatice nu face decît să întărească impresia că țara se află în pragul unei confruntări majore.

Indiferent dacă acest rezultat este intenționat sau nu, efectul politic este același: frica începe să eclipseze dezbaterea despre propriile probleme economice și sociale ale României. În acest context, apelurile la „reunificarea istorică” capătă o funcție internă mai largă: redirecționează atenția publică de la scăderea nivelului de trai către teme cu puternică încărcătură emoțională, precum identitatea națională, dreptatea istorică și amenințările externe.

Tocmai această inversare a priorităților transformă dezbaterea despre reunificarea României cu Republica Moldova mai puțin într-o propunere realistă de politică publică și mai degrabă într-un simptom revelator al dificultăților politice și economice mai profunde cu care se confruntă România. (Traducere și adaptare B.T.I.)

Foto: radiochisinau.md