Cacealmaua lui Diaconescu, care anunța, marțial, că ”o delegaţie semnificativă a Congresului American” urma să vină în România pentru întîlniri la nivel înalt, inclusiv pe tema anulării alegerilor, s-a fîsîit, cum era și previzibil. Nu mai înainte de a fi din nou umiliți, ca țară, după ce reprezentanții unei comisii americane care nu e comisie, după cum vom releva mai jos, au fost primiți la cele mai înalte niveluri ale statului român, de parcă erau Trump însuși.

„Voi confirma faptul că, la începutul săptămânii viitoare, o delegaţie semnificativă a Congresului American ar urma să vină în România, cu contacte la toate nivelurile semnificative şi decizionale din România. Nu pot da detalii. Este foarte bine. Va urma şi o dezvoltare din acest punct de vedere, până la sfârşitul acestei luni”, a anunțat consilierul prezidențial Cristian Diaconescu, săptămîna trecută, la Antena 3.

A urmat crearea unui imens orizont de așteptare: se vor da explicații oficiale despre anularea alegerilor, se va discuta despre retragerea trupelor americane din România, despre suspendarea din programul Visa waiver și alte chestiuni grele.

O tabără a răcnit că Trump a trimis congresmenii să facă ordine la București și să pedepsească vinovații pentru eliminarea lui Călin Georgescu, plus turul doi înapoi. O altă tabără răcnea că americanii au venit doar ca să li se prezinte dovezile care au dus la anularea alegerilor, astfel încît relația noastră cu SUA să revină la normal.

Nu s-a întîmplat nimic dintr-un motiv foarte simplu: nici nu avea ce și cum să se întîmple.
Trecem peste faptul că președintele SUA nu dispune congresului să trimită delegații, pentru că sunt două puteri diferite în stat.

Problema este alta: delegația care a venit la București fără a fi fost programată să vină, nu este una reprezentativă pentru congres, în sensul că din ea ar fi făcut parte congresmeni de la diferite comisii, ci este strict a unei comisii din Congresul SUA, House Democracy Partnership (HDP).

Care, de fapt, nu e comisie.
Nu în sensul care i-a fost atribuit la noi.

Concret, congresul SUA își derulează activitatea în principal în plen și în comisii parlamentare permanente, doar că acestea se numesc ”comitete” și nu ”comisii” și sunt echivalentul comisiilor parlamentare de la noi, gen buget, transporturi, afaceri externe, securitate șamd.

Mai există și comitete speciale, cum ar fi unul dedicat Chinei, și, de asemenea, comitete mixte (Joint committees) Senat-Camera Reprezentanților, pentru anumite problematici.

În fine, mai există niște grupuri de rang inferior, de fapt cel mai redus rang, compus din comisii, caucusuri, paneluri și grupuri operaționale (task forces).
În această ultimă treaptă se încadrează House Democracy Partnership (HDP), alături de Commission on Security and Cooperation in Europe, Congressional-Executive Commission on China, Tom Lantos Human Rights Commission și Congressional Oversight Commission.

HDP declarativ, colaborează cu cca. 15 parlamente din întreaga lume, ”asigurându-se că membrii americani ai Congresului joacă un rol direct în modelarea unei guvernări eficiente, promovarea stabilității economice și contracararea influenței autoritare”. Printre acele parlamente, din țări necăjite, e cel al Moldovei, al Macedoniei ori cel al Ucrainei, dar nu și al României. Pînă acum, comisia nu a avut vreo treabă cu țara noastră, pentru că pur și simplu nu intra în sfera sa de atribuții.
Activitățile ei sunt echivalente cu cele ale parlamentarilor români din grupurile de prieteni cu alte state, adică o acoperire pentru deplasări prin lume pe banii statului și cam atît. Delegația a tras o goană de protocol la Bruxelles, a făcut niște foto cu Metsola, apoi a mers la moldoveni, unde chiar are atribuții, și a fost primită de președinta Maia Sandu.

Există informații neoficiale că descinderea la București a comisiei care nu e comisie s-a făcut balcanic, în urma unui aranjament al PNL, prin ambasadorul Andrei Muraru și colaborarea ambasadoarei SUA la București, Katerhine Kavalec, un soi de escală de protocol pe drumul de întoarcere spre SUA. După care urma o țuiculiță, o măslinuță, o folcloristă și hai în avion spre State. La propriu, dat fiind că de la guvern s-a mers la o recepție fastuoasă la ambasada SUA, pentru care invitațiile pe ochi frumoși s-au transmis încă din 26 martie.

Fiind un grup de cel mai mărunt rang al congresului american, e de la sine înțeles că nu se punea problema abordării, altfel decît colocvial, a unor teme precum retragerea de trupe militare, anularea alegerilor sau eliminarea suspendării din programul Visa Waiver.

Decît în mințile unor personaje de la noi interesate să transforme broasca în bou și să lase impresia că relația regimului Ciolacu-Bolojan cu Trump este mai minunată ca oricînd.

Problema serioasă e alta, însă. Delegația de rangul patru a Congresului a fost primită cu onoruri maxime, la Președinție, la Parlament și la Guvern, și a discutat cu cele mai înalte figuri ale statului român, de parcă ar fi fost Trump însuși sau măcar J.D.Vance.

În România actualului regim am avut în ultima jumătate de an vizite de ”mare” calibru: președinta Moldovei, Maia Sandu, ori premierul din St.Vincent și Grenadine, l-au vizitat pe prim-ministru reprezentanții raioanelor din Moldova, a tras o fugă Viktor Orban și cam atît. Ministrul de Externe se laudă cu discuții pe holuri cu oficialii străini veniți la alții.
Am ajuns ca cei din Papua Noua Guinee, să ne dăm ochii peste cap cînd vine și ne bagă în seamă vreun oaspete de pe continent. (Bogdan Tiberiu Iacob)