Cam asta este, pe scurt, situația premierului Victor Ponta. Ar fi fost extrem de neplăcut să demisioneze din cele două înalte funcții pe care le deține, cea de prim-ministru și cea de președinte al Partidului Social Democrat, făcând acest gest dintr-un oraș al altui stat. Respectiv, din Istanbul. Așa că nu a avut încotro. S-a întors. Și iată ce urmează!
Primele gesturi vizibile au fost bobârnace bătute pe obrazul lui Gabriel Oprea. Pe care tot el l-a numit vicepremier și, apoi, l-a propus premier interimar. Și, culmea, ultimul reproș public este pentru un act normativ pe care el însuși l-a discutat cu Gabriel Oprea. Autist, vorba lui Cozmin Gușă. Dar există și gesturi care nu sunt publice. Și sunt mai importante.
Victor Ponta s-a întors pentru a negocia. Nu cu președintele Klaus Iohannis. Nu cu Partidul Naţional Liberal. Și nici măcar cu DNA. El s-a întors pentru a negocia cu propriul său partid. Pentru a-și negocia plecarea. Și succesiunea.
Iar aici apare prima problemă de fond. De fapt, prima dinamită. El știe că este silit de împrejurări să demisioneze din funcţia de premier și din cea de preşedinte PSD. Dar problema este că vrea să o facă păstrând controlul. Să o luăm pe rând. Din funcția de premier, pentru a-și menține controlul, singura soluție ar fi fost una de mare compromis. Și anume, împingerea în față a lui Gabriel Oprea. Pus în fruntea acelei majorități parlamentare constituită în jurul PSD și care, încă, fie și formal, există. Dar nu mai are încredere în Oprea. A simțit că acesta joacă periculos. Periculos de independent în raport cu Ponta. Şi știe că Gabriel Oprea îl va abandona. Dacă încearcă să împingă în fruntea Executivului un om din PSD atunci, majoritatea sare în aer. oprea defectează. Și Partidul Naţional Liberal ar putea veni la Executiv. Și dacă nu e Oprea, atunci cine este? Din perspectivă lui Victor Ponta, răspunsul este imposibil de dat. Este o situație de criză pentru el. Fără o ieșire rezonabilă.
Dar funcţia de președinte al partidului cui o lasă? Cum procedează el pentru ca, la scurt timp de la alegerea unui nou președinte PSD, să nu se transforme într-un cadavru politic, aruncat, pur și simplu, la coșul de gunoi de către pragmaticii săi colegi? S-a gândit, cât s-a gândit, la Istanbul și a ajuns la concluzia că Rovana Plumb, tocmai promovată de el în înalta funcție de președinte al Consiliului Național al PSD, ar fi omul potrivit. Care, în plus, îi mai are în spate şi pe simpatizanții lui Ion Iliescu. Dar dacă Rovana Plumb este mai mult a lui Ion Iliescu? Și dacă Ion Iliescu își amintește brusc de acea stenogramă în care se aude Ponta cum se plânge că primul președinte postdecembrist al românilor se așeza stânjenitor de aproape de el la reuniunile de partid? Și nu care cumva este mai puternic Dragnea, cu o parte din servicii, care îl susține pe Zgonea? În fine, Ponta știe, cât se poate de bine, că mai există un lider PSD calificat pentru a candida cu succes la președinția partidului. Marian Oprişan. Starostele președinților Consiliilor Județene PSD. E drept, unii dintre ei executați sau în curs de a fi executați. Una peste alta, și aici, cumva, drumurile se înfundă pentru Victor Ponta. Nu prea se întrevede o soluție convenabilă.
Și așa se face că, iată, trec zilele și Ponta întârzie să demisioneze din cele două funcții. Dar nu mai întârzie mult. Cumplita numărătoare inversă se apropie de sfârșit. Cu adevărat, el s-a întors ca să plece. (Sorin Rosca Stanescu)