Fostul ministru și deputat Alexandru Sassu, născut la 26 octombrie 1955, în Bucureşti, într-o familie de intelectuali, a încetat din viața azi, la vîrsta de 65 de ani, în urma unui infract. Fost membru marcant al comisiei de cultură și militant timp îndelungat pentru reforma Radio și TVR (pe care a și condus-o un mandat) Sassu a avut un rol de excepție, încredințat de partidul său, în alegerile prezidențiale și parlamentare din 2000, pe care l-a dus la capăt cu succes.

Grație respectivului rol, PD, formațiunea lui Sassu, a devenit al treilea partid al țării, în dauna PNL și a CDR, în pofida faptului că democrații se aflaseră la guvernare alături de ei timp de patru ani.

În anul alegerilor, prăbușirea FNI și descoperirea că CEC semnase un contract prin care garanta despăgubirea eventualelor victime din banii statului, amenința să tragă la fund toată guvernarea și pe președintele Emil Constantinescu.

Ca să se distanțeze de scandal, PNL a rupt CDR în vară și a decis să meargă pe cont propriu la parlamentare și prezidențiale, iar Constantinescu a abandonat cursa, sondajele nemaidîndu-i vreo șansă.

Marea lovitură a dat-o atunci PD, cu mîna lui Sassu, desemnat președinte al unei comisii parlamentare de anchetă a scandalului FNI. În toamnă, nu mult înaintea campaniei electorale, Sassu a prezentat public raportul comisiei sale, în pofida faptului că parlamentarii PNTCD, PNL și UDMR refuzaseră să-l semneze, îngroziți de conținut.

Conform explozivului raport, vinovați pentru falimentul FNI erau CNVM, conducerea SOV-Invest, Ministerul Finanţelor, CEC, Banca Agricolă, Banca Naţională și Guvernul. În mod special era pus la zid Mugur Isarescu, acuzat că a refuzat să supravegheze din punct de vedere prudenţial CEC-ul şi, cu toate că a efectuat un control la CEC, nu a propus şi „nu au luat măsuri semnificative în vederea îndreptării situaţiei”.
De asemenea, conducerea BNR „a acoperit proasta administrare a CEC prin emiterea autorizaţiei necesare înfiinţării CEC-Valori Mobiliare, după ce această decizie fusese luată şi pusă în aplicare de conducerea CEC. Numele cel mai des invocate de Sassu în asociere cu încălcarea unor legi ale statului, pasivitatea instituţiilor şi „ignoranţa” acestora erau Camenco Petrovici, președintele CEC, ministrul Decebal Remeş, guvernatorul BNR, Mugur Isărescu.
Sassu propunea, prin raportul respectiv, sesizarea Parchetului General, a MAI, Curţii de Conturi şi Ministerului Finanţelor, apreciind că aceste instituţii trebuie să continue ancheta şi să pedepsească pe toţi cei care se fac vinovaţi.

De asemenea, Sassu mai propunea ca Parlamentul să deruleze o anchetă asupra cauzelor şi persoanelor care au favorizat părăsirea ţării de către Ioana Maria Vlas, la 23 mai 2000, sau care nu au luat măsurile necesare pentru a preveni fuga Mariei Vlas după ce aceasta a fost audiată de organele IGP, în data de 16 mai 2000.

Reacțiile aliaților de la guvernare au fost furibunde, liberalul Valeriu Stoica acuzînd PD că speculează în scopuri electorale „suferinţa” păgubiţilor de la FNI.
În spatele lui Sassu, însă, se plasaseră toți greii PD, cu Petre Roman și Băsescu în frunte, iar scandalul s-a întins pe toată perioada scursă pînă la alegeri, în timp ce instituțiile statului erau asediate de mii de păgubiți ai FNI scoși din minți și intrați în greva foamei.
Păgubiți ignorați de toți puternicii zilei, mai puțin de Alexandru Sassu, care îi vizita constant și promitea dezbaterea în procedură de urgenţă a proiectului de lege iniţiat de Guvern privind despăgubirea investitorilor la FNI.

Grație acțiunilor lui Sassu, băiatul teribil al politicii vremii, și a raportului său privind FNI, PD a reușit în campanie să canalizeze furia sutelor de mii de păgubiți împotriva CDR și PNL – prima ratînd chiar parlamentul -, împotriva candidaților prezidențiali Mugur Isărescu și Theodor Stolojan, în timp ce democrații au urcat pe podiumul alegerilor, devenind al treilea partid al țării pentru următorii patru ani.
Alexandru Sassu a fost decorat cu Ordinul Steaua României în grad de Cavaler, iar în ultimii ani a ocupat poziţiile de consilier al preşedintelui-director general al TVR şi ulterior, producător general. (B.T.I.)