Valurile declanșate de declarațiile de miercuri seara ale președintelui vizavi de Rege sunt departe de a se fi potolit, ba chiar iau amploare, pe măsură ce tot mai mulți lideri de opinie își manifestă stupefacția. În toată povestea, fericitul, probabil, este Traian Băsescu, cel care și-a verificat, din nou, capacitatea de a face lumea să vorbească, trăsătura sa definitorie în politica post-decembristă.

Probabil nervozitatea față de spusele lui Băsescu la adresa Regelui ar fi fost încă și mai mare, ieri, dacă acuzatorii din media și-ar fi amintit ce frumos vorbea, în contrapartidă, la același B1TV, Traian Băsescu, în noiembrie, anul trecut, despre Nicolae Ceaușescu: ”Dacă stătea doar 10 ani la putere ar fi fost unul dintre marii președinți ai acestei țări”.
Va să zică, greșeala regelui e că a stat prea puțin la putere, a lui Ceaușescu exact pe dos.

Cel mai adesea, președintelui i s-au contrapus propriile declarații despre abdicarea Regelui, la momentul adoptării raportului Tismăneanu, pentru a se sublinia labilitatea consternantă a pozițiilor sale.
De-a dreptul amuzant să apelezi la condamnarea comunismului pentru a sublinia asemenea aspect. Să reamintim o poveste mult mai simpatică și mai sugestivă, pe care puțini vor fi remarcat-o în toată splendoarea ei, la vremea (vremurile) respectivă.

Pe 15 septembrie 2001, primarul general Băsescu, prezent la deschiderea anului școlar, anunța public că vrea să introducă un sistem de uniforme în toate unităţile de învăţămînt preuniversitar din Bucureşti. El era de părere, conform presei, că ”acesta este un prim pas în pregătirea copiilor pentru viaţă, care nu se poate face fără reguli”.

Anunțul său stîrnea o furtună de comentarii pro și contra, mulți observatori denunțînd ancorarea în practicile comuniste etc. Planul lui Băsescu a rămas doar pe hîrtie, dar halucinant este altceva.
Cinci ani mai tîrziu, în octombrie 2006, președintele, de această dată, Traian Băsescu, retrimite parlamentului de la promulgare legea privind creşterea siguranţei unităţilor de învăţămînt, care prevedea, între altele, introducerea obligativităţii purtării uniformelor şcolare. Şeful statului îi trăgea de urechi pe parlamentari pentru că nu luaseră în calcul un adevăr de necontestat, în opinia sa: acela că uniforma şcolară devine o obligaţie suplimentară pentru familiile sărace, acest lucru putînd constitui un motiv de abandon şcolar. Drept urmare, în februarie 2007 legea a fost modificată după voia președintelui, și abia apoi promulgată.

Să pretinzi consecvența din partea unui personaj ca Traian Băsescu în legătură cu marile evenimente politice și istorice atît timp cît el nu are două vorbe la un loc nici pentru chestiuni minore, precum hăinuțele școlărești, iată ceea ce se cheamă o sfîntă naivitate pentru toți acuzatorii din aceste zile ai președintelui. (Bogdan Tiberiu Iacob)