În fine, conducătorii PNL au înţeles. Că trebuie să schimbe ceva. Că partidul trebuie să se auto-dinamizeze. Pe două cai. Prin eliminarea şefilor compromişi şi slabi şi prin desăvârşirea fuziunii. Şi procesul se declanşează. În ambele sensuri. Numai că el va înţepeni în proiect. Va rămâne la jumătatea drumului. Pentru că altfel nu se explică de ce Gorghiu şi Blaga au recurs la o scamatorie. Una la fel de mare cât Marele Partid Naţional Liberal. Şi care pune sub semnul întrebării întreaga operaţiune.
Se accelerează reforma în PNL. Dar să vezi minune! Ea se întâmplă doar la nivelul organizaţiilor de bază. Şi se opreşte la preşedinţii organizaţiilor judeţene. Şi, evident, nu mai continuă la vârf. Adică, la nivel naţional. Va fi, deci, aşa cum este programat proiectul, o fuziune până la brâu. De la brâu în sus nu va mai fi unicefalitate, ci rămâne bicefalitate. Comandă unică până la brâu, două comenzi de la brâu în sus. O aiureală care va face istoria. În materie de umor.
O a doua ciudăţenie sau ghiduşie sau tâmpenie este că nu se renunţă la externalizare. Ce vrea să însemne această externalizare?
Au fost stabilite câteva criterii în baza cărora unii vor candida, iar alţi nu vor candida. Unii vor fi demni să fie conducători, indiferent la ce nivel, iar alţii vor fi nedemni. Care va să zică, partidul se curăţă. Aceste criterii, unele extrem de dure, legate de integritate sau de trecutul îndoielnic al unor politicieni sau de traseism, vor face să cadă o serie întreagă de capete. Şi ar putea fi de natură să conducă la o imagine nouă a PNL. Mai convingătoare. Un nou ambalaj. Ceva mai comercial din punct de vedere electoral. Şi poate, pentru a nu fi acuzat că sunt pesimist, va fi şi un conţinut mai bun. Care va lăsa partidul mai liber, să facă opoziţie în mod convingător. Fără a fi acuzat că lansează critici împotriva adversarilor politici, care i se potrivesc lui însuşi.
Unii analişti se tem că aplicarea unor asemenea criterii, mai dure decât oricând, poate provoca rupturi semnificative în partid. Eu nu împărtăşesc această teamă. În definitiv, orice partid este alcătuit din două categorii de membrii. Membrii care se bat pentru funcţii şi le şi obţin şi membrii care nu au funcţii, dar care le-ar putea obţine în viitor. Cea de-a doua categorie nu poate fi, sub nicio formă, lezată, adică atinsă în mod negativ de aplicarea criteriilor de selecţie. În schimb, unii ar putea beneficia de o atare revoluţie în PNL. Câştigând, în viitor, dreptul de a conduce. Aşadar, s-ar împrospăta sângele din PNL. Cealaltă categorie nu ar trebui să intereseze pe nimeni. Nu se întâmplă nicio nenorocire dacă unii activişti de carieră trec în plan secund. Sau chiar dispar. Sau pleacă la alte partide. PNL nu are nimic de pierdut. Dacă îşi împrospătează, în acest fel, formulele de conducere. Prin urmare, una peste alta, deşi cu mare întârziere, acest regim de selecţie poate fi declanşat şi ar putea fi încheiat cu efecte pozitive.
Dar aici intervine scamatoria. Dacă tot peste câteva zile vor fi bătute în cuie criterii precise de selecţie, ce rost mai are ca PNL să externalizeze implementarea acestora? De ce, mă rog frumos, este nevoie că staff-ul PNL să decidă să pună în braţele unei instituţii oculte, numit consultant, exterior partidului, o operaţie chirurgicală pe care o poate face el însuşi? O asemenea decizie nu poate fi explicată decât în două feluri. Fie cei doi conducători ai partidului bicefal, Gorghiu şi Blaga, sunt laşi şi nu au curajul răspunderii, arătându-se incapabili să implementeze ei înşişi ceea ce au hotărât; fie sunt vicleni. Adică, vor mima revoluţia internă, vor mima procesul de selecţie, iar pentru toate erorile care se vor dovedi ulterior, urmând să dea vina pe consultant. Şi într-o variantă şi în alta, recurgerea la un decident extern se va întoarce că un boomerang împotriva tandemului de vârful PNL.
Această scamatorie, această şmecherie tipic românească, dublată de incapacitatea PNL de a fuziona până la capăt, de a duce unificarea până la vârful vârfului, ne va oferi, în final, un PNL castrat. Şi puţin va mai conta, atunci când se va trage linie, dacă acest partid va fi dominat de vechiul PNL sau, aşa cum se tem unii, de vechiul PDL. Sau chiar de Traian Băsescu. În acel moment, cel de-al treilea partid istoric din România, ultimul care a supravieţuit post-comunismului, va fi dispărut. (Sorin Roșca Stănescu)