Scriam ieri dimineață că, de la o vreme, sunt semne că liderul ALDE, Călin Popescu Tăriceanu, marchează o distanțare de aliatul PSD și o deschidere către fostul comisar european, Dacian Cioloș, ceea ce a putea constitui premise pentru o alianță în interiorul ALDE european, vizat și de USR ori MRÎ. O alianță care să se pună pe picioare după europarlamentare și cu bătaie spre prezidențiale, într-o formă sau alta. Cîteva ore mai tîrziu a venit o veste care, la o primă vedere, ar putea însemna că cineva foarte important nu prea agreează scenariul de mai sus.

E vorba de acuzația venită hodoronc-tronc dinspre DNA că Tăriceanu ar fi luat mită zdravănă de la o firmă austriacă, pe vremea cînd era premier, adică în 2007-2008 și că faptele ar fi fost dezvăluite de un martor implicat în scandal.
În ciuda discreției neuzuale a DNA, grație căreia lipsesc nume concrete, deocamdată, e mai mult ca sigur că e vorba de scandalul mitei date în România de firma Fujitsu-Siemens, mai exact contractul de inchiriere de licente Microsoft de tip Enterprise Agreement Subscription, incheiat intre Guvernul Romaniei si Microsoft Ireland prin intermediul Fujitsu Siemens Computers (FSC) Austria GesmbH, in valoare de 105 milioane de dolari, derulat in perioada 2004-2009.

Iar martorul respectiv pare a fi un anume Gabriel Marin, care, încă din octombrie 2014 făcea procurorilor mărturisiri complete și complexe, care sunau cam așa, după cum a relatat presa la acea vreme:

„In perioada 2004-2009 Viktor Malinovwski (n.r. – director FSC Austria) impreuna cu Peter Hungler (…in Deutsche Bank, apoi Credit Suisse) au desfasurat actiunile de influentare a factorilor de decizie din Guvernul Romaniei pentru a se incredinta extinderile de TRUE-UP 2004-2006 si TRUE-UP 2006-2008 la contractul ‘Contractul comercial de inchiriere de licente nr. 0115RO’, firmei FSC Austria GesmnH (FSC).
In decembrie 2005, Peter Hungler infiinteaza o societate offshore, Chairton Business, iar Viktor Malinowski o prezinta managementului FSC ca firma care a preluat actiunile de lobby ale lui Profinet pentru contractele cu licente Microsoft si conditioneaza obtinerea de extinderi de tip TRUE-UP de semnarea unui contract de comision pentru reusita, contract semnat cu firma Chairton (comision 35%) in data de 23.12.2005.
In perioada 2006-2010, Viktor Malinowski si-a infiintat mai multe offsore-uri precum Colina Investments LTD, Anderson Enterprises LTD, Keysis Enterprises LTD, Harper Corp., cu scopul de a scoate din FSC sub diverse servicii fictive sumele de bani necesare platii mitelor negociate de acesta impreuna cu Claudiu Florica pentru diferite proiecte IT din Romania. Viktor Malinowski mi-a relatat ca a virat sume mari de bani cu titlu de mita in conturile altor offshore-uri detinute de diferite persoane interpuse care urmau sa il ajute in remiterea mitelor sau la cumpararea influentei functionarilor publici implicati din Guvernul Romaniei:

-Farley Enterprises LTD – 2.700.000 USD (Viktor Malinowski mi-a declarat ca firma respectiva era a lui Petru Berteanu si Bogdan Teodorescu care urmau sa plateasca mitele catre Calin Tariceanu, Eugen Teodorovici, Karoly Borbely)

-Kenton Enterprises LTD – 2.000.000 USD (Viktor Malinowski mi-a declarat ca prin firma respectiva dorea sa ii foloseasca pe Flroin Pletea, Sorin Eftene, Adrian Ujeniuc pentru cumpararea influentei unor functionari din administratia centrala, de nivel inferior: directori IT, specialisti IT, etc)

-Richardson International LLC – 4.000.000 USD (ownerul firmei fiind Eva Maria (…) sotia lui Peter Hungler, pentru plata mitei catre Calin Tariceanu, Eugen Teodorovici, Karoly Borbely)
In 2007, Viktor Malinowski mi-a cerut sa infiintez un offshore in care urma sa transfere sume de bani pentru plata mitelor in extinderile de tip TRUE-UP 2004-2006 si TRUE-UP 2006-2008 la contractul „Contractul comercial de inchiriere de licente nr. 0115RO”.
In 2008, Viktor Malinowski a folosit aceasta firma pentru a depune o (…) la licitatia organizata in cadrul FSC pentru serviciile fictive corespunzatoare TRUE-UP 2004-2006 so TRUE-UP 2006-2008, pentru ca in urma evaluarii sa iasa oferte calificate depuse de doua offshore-uri. In urma instiintarii ca a obtinut (…) din loturile licitate, Viktor Malinowski, sub nume fals, a trimis un document prin care una din offshore-uri si-a retras oferta, asa ca FSC a semnat contractul pentru toate serviciile cu firma Colina Investments, firma controlata exclusiv de Viktor Malinowski.

In 2008, Viktor Malinowski a transferat din Colina Investments catre mai multe offshore-uri sume destinate platii mitelor catre Gabriel Sandu. Intermedierea relatiei cu Gabriel Sandu o facea Doru Bostina iar Viktor Malinowski mi-a solicitat sa il ajut sa scoata bani in numerar din Austria si sa ii transport in tara, urmand sa ii dau persoanelor pe care Viktor Malinowski le nominaliza. Intrucat Doru Bostina nu a reusit sa ajunga la o intelegere cu Gabriel Sandu, Viktor Malinowski a luat legatura cu Claudiu Florica care avea o relatie personala foarte buna cu Gabriel Sandu si acesta i-a cerut 5.000.000 USD ca sa intervina pe langa Gabriel Sandu, pentru ca acesta sa deblocheze plata actului (…) numarul 4. In 2009, Claudiu Florica i-a mai remis lui Gabriel Sandu aproximativ 5.000.000 euro, cu titlu de mita, pentru trucarea licitatiei si ulterior semnarea contractului cu D-Con.Net.

In 2009, Viktor Malinowski mi-a cerut sa infiintez un nou offshore, sa (…) in numerar 3.000.000 USD dintr-un offshore mai vechi, sa ii depun tot in numerar in contul noului offshore, operatiunea fiinf efectuata in cadrul aceleasi (…), respectiv Credit Suisse Viena. Viktor Malinowski mi-a spus ca scopul acestor retrageri si depuneri in numerar era de a ascunde originea banilor in cazul unei anchete.

In 2010, Viktor Malinowski mi-a cerut sa transfer 650.000 euro in contul altui offshore care avea cont in Deutsche Bank Viena, de unde i-am scos si i-am dat lui Viktor Malinowski, bani care urmau sa fie platiti de acesta pentru cumpararea influentei functionarilor publici care trebuiau sa faca plata actului aditional 4.

Tot in 2010 mi-a cerut sa transfer 500.000 euro in contul unui alt offshore controlat de Viktor Malinowski si Peter Hungler, New Ideas Corporation, care avea conturile intr-o banca din Cipru.

In 2011, Viktor Malinowski mi-a spus ca au fost blocate conturile firmei Colina Investments din Credit Suisse Viena si ca urmare mi-a cerut sa inchid conturile offshore-ului deschis la Credit Suisse si sa transfer toata suma de bani ramasa, respectiv 2.000.000 euro, intr-un cont nou al aceleiasi firme din banca LGT Viena, unde lucra un fost coleg de-al lui Peter Hungler de la Deutsche Bank.

Tot in 2011, Viktor Malinowski mi-a cerut sa transfer diferite sume de bani catre urmatoarele firme offshore:

-B.D. Financial Group Ltd – 500.000 euro
-M&M Holding Group Ltd – 700.000 euro
-Yachliah Ltd – 300.000 euro
-New Ideas Corporation – 500.000 euro
Firmele acestea erau controlate de Peter Hungler si Viktor Malinowski si banii respectivi au fost incasati in numerar de Viktor Malinowski fiind folositi ca mita pentru deblocarea platii actului aditional 4”.

Ce a urmat după aceste spovedanii explozive?
Nimic.
Pe de-o parte, declarațiile lui Marin erau simple vorbe, nesusținute de dovezi concrete.
Pe de alta, azi știm cu toții că măreața campanie anticorupție de după 2004 a avut o mică hibă: nu a deranjat cu un pai vreo companie occidentală, fie că a fost vorba de EADS, Microsoft, Veolia Apa Nova, Lukoil, OMV șamd.

Toate scandalurile din jurul firmelor străine s-au stins de la sine, uneori fără măcar o brumă de explicație oficială.
În februarie anul acesta, ministrul Tudorel Toader comenta, în războiul cu Laura Kovesi: ”Nu poți să spui <<am uitat de Microsoft>>. Pe ăla îl visezi și noaptea. Sute de milioane de euro care trebuie decapați”.
Nu au fost ”decapați” însă nici azi.
DNA tocmai anunțase, stupefiind o țară întreagă, că scandalul Microsoft-Fujitsu se cam încheiase prin prescrierea faptelor, un lot întreg de politicieni grei fiind scoși de sub urmărire penală.
Procurorul Mihaiela Moraru, care anchetase dosarul, era era însăși urmărită penal în debutul acestui an.

Să mai spunem că firma Fujitsu Siemens era un joint între doi giganți ai economiei mondiale, Siemens, din Germania, și Fujitsu din Japonia, implicate fiind și Austria, prin filiala de aici, ori Elveția, prin bănci care au făcut operațiuni dubioase. Un scandal de dare de mită ar afecta, deci, toate aceste nume sonore.

În plus, Fujitsu Siemens a sucombat acum aproape un deceniu, în 2009.

Acesta este cadrul general în care, dacă e să dăm crezare informațiilor momentului, niște procurori din Austria au decis brusc să ceară colegilor din România relansarea anchetei în scandalul Microsoft-Siemens, iar ai noștri s-au executat prompt. (De ce or fi așteptat procurorii austrieci 9 ani după dispariția firmei mituitoare?)

Iar cîteva luni mai tîrziu, grenada presupusei mite stă să explodeze în poala lui Călin Popescu Tăriceanu fix cu o zi înaintea importantului congres european al ALDE, familia politică din care face parte partidul fostului premier.

O familie către care se îndreaptă partidele lui Cioloș și Barna și care a bătut palma recent cu președintele Franței, Emmanuel Macron, implicat în crearea unui grup european care să contracareze popularii lui Merkel.
E de așteptat ca ALDE din România să fie bumbăcit zdravăn pe chestiuni de corupție etc la congresul de la Madrid, din aceste zile.
Frăgezit suficient pentru a justifica o cerere de excludere la viitorul congres, programat chiar înaintea alegerilor europarlamentare. Desigur, dacă Tăriceanu nu se dă pe brazdă pînă atunci.

E posibil ca cineva foarte mare și influent din exterior să nu agreeze planurile de mărire ale lui Tăriceanu; fie liberalul trebuie eliminat complet, fie trebuie convins să se înhame la căruța altui personaj, dezirabil de astă dată. Spre exemplu, a unui Cioloș, francofil nu doar prin nevastă și disciplinat pînă în măduva oaselor.

Așa că i se arată pisica, prin ciorba reîncălzită Fujitsu-Siemens.

O ciorbă care nu ar avea cum să-l afecteze pe Tăriceanu în plan judiciar, din motivele sus invocate, dar care poate constitui pretextul izolării sale în plan european.
Faptul că președintele Senatului și-a anulat instantaneu participarea la congresul de la Madrid demonstrează că a înțeles imediat de unde i se trage.
Nu e primul care o pățește astfel; pentru a nu reprezenta o voce influentă în alegerile din 2014, care ar fi putut da peste cap niște planuri mari, Traian Băsescu s-a trezit cu fratele arestat.
Vorba unui banc celebru, chestiile periculoase trebuie stîrpite de mici.
Evoluția noul scandal va fi cea obișnuită: audieri, reaudieri, cereri de ridicare a imunității, declarații, analize, emisiuni TV, știri pe surse, speculații șamd.
Important e ce va face Tăriceanu însuși: se conformează în urma focului de avertisment, ori, dimpotrivă, iese la luptă cu pieptul gol? (Bogdan Tiberiu IACOB)