Candidatul Victor Ponta a intrat sub tirul unor acuzații furibunde, în special din partea adversarilor politici, după ce a spus într-un podcast că în 2014, ca premier, a ordonat, la inundații, deschiderea barajului Porțile de Fier pentru a micșora debitul Dunării pe partea sîrbească și a evita inundarea Belgradului. Se cere chiar o mare anchetă împotriva sa, dar lucrurile sunt mai simple decît se crede: nu era nevoie de intervenția lui Ponta, pentru ceva care s-ar fi făcut obligatoriu.

În podcastul „Hai, live! cu Turcescu și Andronic”, Ponta a dezvăluit de ce a primit cetățenia sîrbă de la țara vecină: ”Mi-au dat-o pentru că i-am ajutat cu o chestie extraordinară, pe care o să o scriu în cartea mea de memorii. În timpul inundațiilor (2014 n.r.), am dat eu ordin peste structurile românești să deschidă valea de la Porțile de Fier și-n felul ăsta nu s-a inundat Belgradul. S-a inundat doar o suburbie, dar dacă nu deschideam Porțile de Fier, se inunda Belgradul”.

Imediat s-a declanșat jihadul.
”Fac un apel la Ministerul Public să investigheze acțiunile cetățeanului româno-sârb Victor Ponta – potențialul trafic de influență și conflict de interese în cazul firmelor care i-au plătit milioane în timp ce era consilierul lui Ciolacu, precum și situația inundațiilor provocate în 2014 cu care se laudă astăzi” a scris pe Facebook useristul Cătălin Drulă.

Ce nu știe Drulă și nici mulți alții e că deschiderea barajului Porțile de fier în caz de inundații nu se face la decizia unui oficial guvernamental, pentru că România și Iugoslavia au o serie de acorduri semnate începând cu 1963 și extinse ulterior succesiv, inclusiv după Revoluție și după destrămarea Iuglosaviei.

Un acord între Guvernul României şi Guvernul Republicii Socialiste Federative Iugoslavia privind condiţiile extinderii colaborării pentru utilizarea potenţialului hidroenergetic al Dunării, semnat la Bucureşti la 19 februarie 1977 stabilește un cadru de cooperare permanentă prin Comisia Mixtă Româno-Iugoslavă pentru Porțile de Fier, care are responsabilitatea de a coordona exploatarea sistemelor, inclusiv în situații excepționale precum inundațiile. Articolul 11 al acordului prevede că exploatarea coordonată a celor două sisteme trebuie să optimizeze utilizarea potențialului hidroenergetic, iar alte documente ulterioare, precum Convenția din 1987 privind exploatarea și întreținerea sistemelor, detaliază regimul de funcționare al ecluzelor și barajelor, inclusiv în caz de ape mari sau forță majoră.

Și iată ce prevede, spre exemplu, acordul din 1987:

”Pe baza hotărîrii organului comun competent, cotele de retenţie se vor cobori pînă la nivelul necesar pentru spargerea şi evacuarea ghetii din amonte de baraj sau pentru apărarea împotriva inundaţiilor”.

Iar acordurile mai prevăd și că nivelurile optime ale apelor Dunării sunt stabilite la cota de 69,50 m deasupra Marii Adriatice, măsurat la gura Nerei.

Așadar, cînd se depășește respectiva cotă și apare pericolul de inundații se iau automat măsurile necesare pentru scăderea debitului, pentru evitarea catastrofelor.

Inundațiile din mai 2014 sunt considerate cele mai grave din ultimii 120 de ani în regiunea Balcanilor, inclusiv în Serbia. În timpul acestui dezastru natural, ploile torențiale au provocat revărsări masive ale râurilor, inclusiv ale Dunării și Savei, care străbat Belgradul. Bilanțul victimelor din Serbia a inclus zeci de decese confirmate de premierul de atunci, Aleksandar Vučić. E greu de spus cîți oameni ar fi murit dacă debitul Dunării nu ar fi fost scăzut artificial, iar asta s-a făcut fără intervenția premierului.
În consecință, e neclar de ce și-a tras Ponta un glonț în picior de bunăvoie și nesilit de nimeni cu afirmația hazardată că el ar fi forțat, efectiv, structurile statului să ia măsurile care erau obligatorii prin tratate. L-a furat valul campaniei? (Bogdan Tiberiu Iacob)