Situația creată aseară în Polonia după explozia unor presupuse rachete urmate de moartea a doi cetățeni riscă să se complice dramatic, iar marele perdant să fie NATO, pe mîna Ucrainei. Stat care a devenit de aseară pînă acum principalul suspect în lovirea cu rachete a teritoriului polonez.

Să o luăm metodic.

Mapamondul a luat foc aseară după ce presa a informat că Rusia a atacat Polonia – intenționat ori nu – cu rachete. Șefi de stat și de guvern s-au repezit să condamne atacul barbar și să ceară măsuri dure împotriva Rusiei. Ca niciodată, Klaus Iohannis a sărit din pijama, spre miezul nopții, cu un comunicat de solidaritate cu Polonia, în timp ce Ciolacu aproape cerea intrarea NATO în război, direct dintr-un studio TV. Cea mai serioasă sursă a informației, pe lîngă presa locală poloneză, era un ”influent oficial al intelligenceului american, sub protecția anonimatului”. Doar se știe că pentru asta sunt antrenați băieții din CIA ori NSA: cum află despre un eveniment catastrofal se reped cu declarații în presa mondială, dar off the record, vă rog frumos.

Despre Ungaria am aflat că a convocat și ea de urgență Consiliul de Securitate, deși motivul real era oprirea de către ucraineni a aprovizionării țării lui Orban cu gaz rusesc.
Rețelele sociale de la noi au fost suspect de prompt invadate de influenceri cunoscuți care înfierau cu siguranță deplină rachetele rusești criminale trase de Putin spre nevinovatul popor polonez. Niciun dubiu, indignare maximă.
Am mai aflat că Polonia a cerut activarea art.4 din tratatul NATO, adică o reuniune de urgență a leadershipului pentru a se decide dacă e cazul activării art.5, adică un răspuns militar. Șeful NATO, Jens Stoltenberg, a anunțat și el pentru azi cea mai importantă conferință de presă din istoria alianței.

”Ieri, rachete ruseşti au lovit teritoriul Poloniei vecine. Ar trebui să existe un răspuns rapid”, a spus Zelenski.

Sigur, lipsea aseară un mic ingredient din ciorbă, mai exact dovezile necesare susținerii tezei cu atacul rusesc, cu atît mai mult cu cît Moscova dezmințea categoric informația.

Azi dimineață, a venit marea răsucire, inclusiv de la nivelul președintelui SUA. Nu mai sunt rachete rusești, ci ucrainene pare-se, trase greșit împotriva altora rusești.
Polonia se grăbește să anuleze cererea de activare a art.4. Președintele Andrzej Duda declară public că nu există dovezi privind originea rusească a rachetelor.

Și totuși, situația e mai complicată decît pare.
Dacă e reală povestea cu rachetele ucrainene, se cheamă că armata lui Zelenski a făcut, fără să vrea, knock out alianța NATO.
Pentru simplul motiv că aseară leit-motivul liderilor occidentali și al presei internaționale a fost că o țară NATO a fost lovită cu rachete de către o țară din afara alianței.

Iar situația nu s-a schimbat peste noapte. S-a schimbat doar țara vinovată, din Rusia în Ucraina.

Ceea ce înseamnă că NATO are trei variante mari și late la îndemînă:

1) Va face tot posibilul ca ancheta privind explozia să fie îngropată pe termen lung, ca să nu fie limpezi vinovații, cam la fel cum s-a întîmplat la noi cu avionul și elicopterul doborîte în Dobrogea acum cîteva luni.
2) Va stabili că Ucraina e vinovată, dar fără a fi trasă în vreun fel la răspundere, pentru că atacurile prietenilor NATO nu se iau în considerare, nu-i așa? Nu e clar, însă ce consecințe ar putea avea asta în viitor asupra mecanismului de funcționare al alianței.
3) Va stabili că Ucraina e vinovată și va trebui să suporte anumite consecințe. Între care despăgubirea statului polonez și a familiilor celor uciși.

În acest din urmă caz, imaginea Ucrainei ar fi grav afectată, după ce, de luni de zile, un mecanism global uriaș de PR se chinuie să victimizeze cît mai spectaculos țara lui Zelenski. Care Zelenski riscă acum acuzația de minciună premeditată legată de rachetele rusești, pentru că se presupune că șeful forțelor armate ucrainene știa clar cine a lansat rachetele căzute în Polonia, dar a ales să dea vina pe ruși.

Bombardarea ambasadei Chinei de la Belgrad de către forțele NATO, în timpul războiului din Iugoslavia, soldată cu morți și răniți, a fost depășită grație înțelepciunii regimului de la Beijing, care nu a vrut să toarne gaz pe focul unui conflict și așa grav. Dar e la fel de adevărat că evenimentul din 1999 a lăsat urme de neșters în relațiile dintre China și SUA. Iar răni ale trecutului de acest tip pot fi oricînd redeschise sub presiunea unor evenimente ale prezentului, dovadă că în fiecare an, pe 7 mai, China comemorează tragedia.

Pe de altă parte, informația că Polonia a fost lovită de armata ucraineană – fie și în tentativa de a-și apăra propriul teritoriu de atacurile rusești – va alimenta, dacă se va dovedi reală, o teorie larg disputată încă de la începutul războiului, anume cea conform căreia ucrainenii nu e recomandat să primească armament occidental modern pentru că pur și simplu nu au capacitatea de a-l manevra corespunzător.

Premierul slovac Eduard Heger anunță și el că reprezentanții statelor membre NATO reuniți azi vor discuta probabil o solicitare de consolidare a apărării aeriene pe aripa estică a alianței. Împotriva rachetelor ucrainene, s-ar punea ridica întrebarea?

Se anunță, azi, o zi complicată și e de de urmărit felul cum se va poziționa NATO, orice pas greșit riscînd să agraveze și mai mult situația de pe frontul de răsărit. (Bogdan Tiberiu IACOB)