Șeful statului a fluturat în ultimele zile un scenariu interesant, acela că ordonanța controversată a guvernului, privind insolvența companiilor media, ar putea viza, de fapt, nu Realitatea TV, ci chiar televiziunea publică. E foarte posibil ca președintele să știe mai multe și să nu spună chiar tot; deocamdată, vom încerca să completăm noi tabloul unui posibil scandal de proporții cu informații de ultimă oră.

Inpolitics relata zilele trecute, în premieră, despre un nou scandal în conducerea TVR, produs după ce Consiliul de Administrație a aflat că președintele Claudiu Săftoiu a trimis comisiilor parlamentare de cultură o serie de propuneri de modificare a legii 41/1994, de funcționare a societăților publice de radio și televiziune, fără a-i fi informat în prealabil pe membri.
Iată că, deși situația nu a fost clarificată nici după ședința de CA de azi, apar elemente noi și fierbinți: conform informațiilor obținute de noi din interiorul CA, modificările propuse de Săftoiu vizează, pe lîngă creșterea propriului salariu – de-a dreptul scandalos în plină criză – nici mai mult, nici mai puțin decît trecerea bunurilor de patrimoniu ale radioului și televiziunii din proprietatea statului în proprietatea celor două instituții, care, pînă acum, aveau doar drept de folosință.

Prin bunurile respective, enumerate în anexele nr.1 și 2 ale legii 41, se înțeleg toate sediile și terenurile aflate, la nivelul întregii țări, în folosința studiourilor de radio și televiziune, începînd cu sediul și terenul din str.Pangratti, probabil cea mai scumpă parcelă de pămînt din România.
În cazul în care această propunere este aprobată, în termen de 120 de zile de la promulgarea noii legi ar urma ca bunurile proprietate publică a statului, de o valoare inestimabilă, să fie incluse în inventarul central al celor două instituții media. Pentru Radio și TVR se deschid, în aceste condiții, două mari posibilități: prima, obținerea unor împrumuturi bancare uriașe, care să fie gajate cu bunurile respective, operațiune imposibilă pînă în prezent, și a doua, de vînzare, pur și simplu, a respectivelor sedii și terenuri, pentru acoperirea imenselor datorii deja existente.

Or, se știe din relatările presei ultimului deceniu că după terenurile aflate în administrarea Radioului și a Televiziunii aleargă mulți samsari de calibru, probabil și cu speranța că niscaiva aranjamente politice le-ar putea facilita prețuri mult sub cel al pieței. (Bogdan Tiberiu Iacob)