Presiunea fără precedent a mass media a determinat o erodare accelerată a credibilităţii Executivului condus de Emil Boc, iar soluţia unei remanieri guvernamentale devine aproape inevitabilă. Dacă am merge pe această variantă de lucru şi am realiza un top al miniştrilor remaniabili, „vedeta” incontestabilă ar fi de departe Sebastian Vlădescu. Şi asta nu doar din cauza „politicii de cadre” promovate de actualul ministru al Finanţelor, ci şi din raţiuni strict politice. Sigur, prima şi cea mai la îndemână acuzaţie care i se poate aduce este faptul că a târât Guvernul într-o mediatizare de tip tabloid. Numirea lui Andrei Gheorghe în fruntea departamentului de comunicare a Ministerului de Finanţe, deşi a stârnit nedumerire, a fost privită cu o oarecare indulgenţă de către opinia publică. Pe ideea că „poate omul are nişte raţiuni pe care noi nu le-am luat în calcul (sic!)”. Numirea, însă, a lui Dan Bitman în funcţia de consilier al ministrului de Finanţe a lămurit, mai repede decât ne-am fi aşteptat, confuzia iniţială. Şi anume, că avem de a face cu o decizie neinspirată, eufemistic vorbind. Mai e de adăugat la toate acestea faptul că, de acum încolo, ministerul de Finanţe (şi odată cu el şi întregul Guvern) nu mai poate fi credibil pe deplin în ochii mass-media. De acum încolo, media va fi interesată mai mult de aspecte ce ţin de pregătirea profesională a celor două vedete (a se vedea taxarea comunicatului plin de greşeli remis de departamentul condus de Andrei Gheorghe), decât de măsurile şi politicile propuse de minister. O altă vulnerabilitate a ministrului Vlădescu este că gestionează un minister care va deveni extrem de nepopular în perioada care urmează. Introducerea sau majorarea unor taxe şi impozite, disponibilizarea a circa 100 de mii de angajaţi din sectorul de stat, reducerea cheltuielilor pentru o serie de alte activităţi sunt măsuri care vor atrage cu sine nemulţumirea unor largi categorii de populaţie. Neavând în spate un sprijin politic, Sebastian Vlădescu devine nu doar o ţintă accesibilă, dar şi comodă pentru guvernul condus de PDL. Asta pentru că, prin schimbarea unui aşa-zis ministru independent, PDL are varianta facilă de a se delimta, din punct de vedere politic, de măsurile promovate de acesta. De altfel, acum ca niciodată, devine limpede de ce PDL a preferat să numească în fruntea ministerului de Finanţe un „independent” şi nu un membru PDL. În fine, încă un motiv pentru schimbarea lui Sebastian Vlădescu l-ar putea reprezenta rezultatul negocierilor cu FMI. Şi pe această direcţie, ministrul de Finanţe va putea fi acuzat (în funcţie de poziţia actorilor sociali şi a opiniei publice) ori că nu a obţinut sumele necesare supravieţuirii bugetare, ori că le-a obţinut la un cost prea ridicat. Toate acestea, indică faptul că schimbarea lui Sebastian Vlădescu este una iminentă. Singurul aspect neclar în această ecuaţie cinică a jocului politic este momentul remanierii actualului ministru de Finanţe. (Cozmn Alexandru)