Blocajul politic pare să fi ajuns într-un punct critic și pentru prima dată scenariul anticipatelor începe să pară o posibilitate reală. Există mai multe elemente care împing situația în această direcție. Negocierile pentru guvern sunt practic blocate, tensiunile dintre partide au ajuns la un nivel fără precedent, iar peste doar 48 de ore Parlamentul intră în vacanța de vară pentru aproximativ trei luni. Perspectiva anticipatelor – chiar forțate la extrem, în absența unei legislații clare – pare că agită anumiți actori politici și îi face să se gîndească rapid la planuri urgente.

Din capul locului să spunem, pentru președintele Nicușor Dan, declanșarea anticipatelor ar putea reprezenta o soluție convenabilă. O campanie electorală ar muta complet agenda publică, iar discuțiile despre o eventuală suspendare ar fi împinse mult în plan secund sau chiar abandonate pentru o perioadă îndelungată. Poate la anul.

Așa cum am tot spus, legiuitorii nu s-au sinchisit să facă pînă azi un cadru legal coerent pentru anticipate, pentru că există diferențe de calendar electoral între cele două tipuri de alegeri. Pe de altă parte, comasarea alegerilor din 2024 a dovedit că în România legea e facultativă. Pentru a încadra anticipatele în legea actuală, ar trebui ca în ziua dizolvării Parlamentului să și apară decretul în Monitorul oficial, și tot atunci hotărîrea de guvern care ar stabili data alegerilor în maxim 90 de zile. Totul ar trebui făcut cu o viteză amețitoare, iar partidele ar avea doar 30 de zile pentru depunerea la BEC a listelor electorale.

Doar în treacăt fie spus, Nicușor poate dizolva Parlamentul imediat după a doua cădere de guvern. Constituția, e drept, vorbește de un termen de 60 de zile de la prima solicitare și numai după respingerea a cel puțin două solicitări de investitură. Dar, să vezi nostimadă, eventualul abuz al președintelui nu ar putea fi blocat de nimeni, pentru că CCR nu are atribuții pe dizolvarea parlamentului, iar decretul prezidențial nu poate fi atacat în contencios administrativ. Ar spune că timpul ne presează, ura și la gară! În acest caz, începutul lunii octombrie ar putea aduce alegeri.

În acest context tensionat, informația că miercuri se întrunește Consiliul Național al AUR pentru a stabili listele electorale (parlamentarii actuali urmînd să primească, din informațiile noastre, garanții ferme că își păstrează în bloc locurile), ca și o postare pe Facebook publicată azi de Cătălin Predoiu, capătă o semnificație aparte. Mai exact, sunt semne că politicienii încep să ia serios în calcul anticipatele.

La prima vedere, textul lui Predoiu este o analiză economică (Deloc întîmplător, apărut concomitent cu o analiză economică tăioasă și foarte asemănătoare a lui Florin Cîțu pentru Financial Intelligence). În realitate însă, mesajul pare construit mai degrabă ca o declarație politică despre viitorul imediat decît ca o simplă reflecție doctrinară.

Predoiu susține că declinul electoral al PNL nu a fost provocat de alianțele cu USR sau PSD, ci de politicile promovate în ultimii ani. Este o nuanță importantă. Practic, fostul lider liberal încearcă să demonstreze că problema partidului nu este participarea la guvernare, ci abandonarea electoratului tradițional format din antreprenori și capitalul românesc. ”Partidul s-a îndepărtat treptat de principala sa bază electorală – antreprenorii și capitalul românesc, cei care creează locuri de muncă și generează venituri la buget – nu prin simpla participare la guvernare, ci prin politicile pe care le-a promovat” scrie el.
Este, de fapt, o încercare de a revendica legitimitatea doctrinară a liberalismului, sugerînd că actuala conducere s-a îndepărtat de identitatea istorică a partidului.

”Diminuarea susținerii electorale nu a fost cauzată de participarea într-o formulă de guvernare alături de un partid sau altul (USR, PSD ori alături de amîndouă), ci de conținutul politicilor adoptate. De aici rezultă și o concluzie logică: problema nu era rămînerea la guvernare alături de un anumit partid, dacă generai politicile corecte pentru recîștigarea bazei electorale și scoaterea țării din criză, iar soluția ar fi fost politicile bine țintite pentru antreprenoriat, dezvoltarea proiectelor administrației locale și capacitatea de producție națională (inclusiv prin proiecte de coproducție cu parteneri strategici interesați). Din opoziție nu poți scoate o țară din criză. Dar majoritatea partidului a decis acum o lună că este mai bine să ne întărim în opoziție și să salvăm țara peste trei ani. Între timp, se pare că opinia s-a schimbat spre guvernare, tant mieux” (cu atît mai bine) mai scrie Predoiu.

Și mai interesant este însă alt detaliu. Predoiu anunță de două ori că urmează să publice un studiu privind evoluția PNL și fragmente din programul de guvernare elaborat în 2014, intitulat „Reclădirea Națională. Prin noi înșine, dar alături de partenerii noștri strategici”.
Un asemenea anunț, în opinia noastră, depășește registrul unei simple dezbateri interne. El seamănă mai degrabă cu prezentarea treptată a unei platforme politice proprii, construită în jurul unei viziuni economice alternative.

La fel de relevant este și finalul postării, unde Predoiu lansează un atac discret, dar foarte clar, la adresa unor colegi din PNL despre care spune că și-au construit cariera în colaborare cu PSD și care astăzi îi contestă pozițiile. ”Regret dacă voi stîrni din nou nemulțumirea unor colegi care, în ultima perioadă, s-au arătat profund indignați de pozițiile mele și care, pînă nu demult, și-au construit fără rezerve cariera în colaborare cu PSD, făcînd, desigur, și lucruri importante pentru țară. Scopul meu rămîne același: să contribui la consolidarea laturii raționale a dezbaterilor din PNL, nu a celei emoționale sau iraționale”.

Tonul este neobișnuit pentru un politician mai degrabă rezervat în declarații publice, precum Predoiu. În locul apelurilor la unitate, Predoiu vorbește despre diferențe de viziune, despre erori strategice și despre necesitatea unei dezbateri „raționale”, sugerînd că ruptura din interiorul partidului este deja profundă.

Toate acestea alimentează speculațiile că gruparea liberală aflată în conflict cu Ilie Bolojan nu se mai pregătește doar pentru o confruntare internă – anticipatele ar scoate toți rebelii anti-Bolojan de pe liste -, ci ia în calcul o mișcare politică în afara PNL.
În ultimele săptămîni, se știe, s-a vorbit oficial despre excluderea unei grupări consistente de parlamentari și lideri locali care i se opun lui Bolojan. Dacă o asemenea decizie va fi luată, publicarea unui program doctrinar și a unei analize asupra direcției economice a României ar putea reprezenta primul pas în construirea unei noi platforme politice.

Momentul ales nu pare întîmplător. Dacă România intră în procedura alegerilor anticipate, vechile echilibre politice se resetează aproape complet. Aparent paradoxal, nu doar AUR ar fi interesat de anticipate. PSD stă foarte prost în sondaje, se vorbește de 13-15% sau mai rău. Dar întrebarea nu e cît ar lua în anticipate față de momentul 2024. Ci cît ar putea lua în 2028, la cum se tot duce în jos de ani buni? E o practică obișnuită și în alte state forțarea anticipatelor de către partide în cădere (Danemarca cel mai recent exemplu) pentru a se evita situații încă mai grave în viitor.

PNL nu stă nici el strălucit, dar pentru Bolojan există două avantaje. La anticipate el ar fi cel care modelează listele electorale, abia asta ar fi întărirea poziției sale de lider. Pe de altă parte, o alianță electorală cu USR ar putea atrage sprijin masiv de la Bruxelles și ar putea conduce spre un scor rezonabil. (Am putea vorbi și de o intrare a UDMR în această alianță de dreapta, dar ar produce pentru PNL riscul pierderii de voturi în Ardeal.)

Din această perspectivă, postarea lui Cătălin Predoiu poate fi citită nu doar ca o critică la adresa actualei conduceri liberale, ci și ca un semnal că o parte dintre „rebelii” din PNL își pregătesc deja următoarea etapă politică.

Greu de crezut că e timp pentru un partid nou, mai degrabă se va prefera intrarea într-un partid de dreapta gata făcut, gen Partidul Republican al lui Marian Cucșa, trumpist prin vocație. Și mai interesant ar putea fi alt pas, ipotetic vorbind: refacerea de către liberalii rebeli a vechii USL, adică alianță electorală cu PSD. Care PSD nu ar trebui să fie deloc deranjat de asemenea alianță care ar arăta că nu e izolat politic și i-ar crea și condiții de atac electoral la partidul lui Bolojan cu materialul clientului, adică foștii membri. Urmează, una peste alta, două zile de foc în care vom ști dacă avem guvern nou, ne ducem spre anticipate sau, și mai rău, ne trezim că președintele nu anunță nimic și extinde criza spre cote absolute. (Bogdan Tiberiu Iacob)

foto: AI